Povestiri din viata

Să luăm copiii în serios!

un an şi 6 luni

 

Parcă au trecut diferit zilele astea. Edy s-a schimbat, a mai crescut, a mâncat mai bine, a supt mai puțin, ne-a pupat şi îmbrățișat mai mult, s-a jucat singur mai mult ca de obicei, a fost mai sociabil. Cred că trece într-o nouă etapă, a mai căpătat niște achiziții. Crește. Şi la haine se vede că nu mai e la fel.

luam copiii in serios

Ieri când plecam în oraș l-am îmbrăcat în grabă. Pantofii noștri rămăseseră afară peste noapte şi erau reci. L-am încălțat şi nu a zis nimic, cred că era prea încântat că ieșim (cu o zi înainte ne-a ținut în casă ploaia). La un moment dat l-am întrebat dacă îi e frig. Mi-a zis ca da. L-am întrebat unde şi mi-a zis „acolo, la pantofiori”. 

Mi se pare un lucru grozav să știu ce simte, să îl pot întreba şi el să înțeleagă. De obicei părinții sunt tentați să nu ia copilul în serios și rău fac. Edy, în general, când îmi dă un răspuns e foarte exact în afirmații deși uneori aş avea tendința să zic că vorbește prostii.

Am bază în ceea ce spune chiar dacă sunt lucruri mărunte.

De exemplu am mers la un market şi el tot timpul zicea denumirea exactă a magazinului. Ultima dată cineva l-a întrebat unde a fost şi el a zis „la geamuri mari”. Nu m-am grăbit să îl corectez cum poate ar fi făcut altcineva. Am stat şi m-am gândit care e legătura şi mi-am dat seama că odată, când am fost acolo, soțul meu i-a arătat geamuri mari. Deci avea dreptate.

De cele mai multe ori când nu știu la ce se referă sau nu am o soluție, îi răspund cu o întrebare sau repet ce zice el, cu mirare. De exemplu, mă întreabă odată „Ce zic ursuleții?”. Fac o incursiune prin memorie şi nu ştiu nimic de ursuleți care zic ceva. Îl întreb eu: „ce zic ursuleții?”.  Mi-a zis atunci ceva ce a auzit într-un desen animat. Uneori mă întreabă lucruri la care îi spun: „arată-mi tu” sau „zi-mi tu”.

Într-o altă zi îl aud repetând de multe ori prin casă: „doar 800 de lei!”. Îl întreb de unde e asta cu leii şi zice că de la radio. Noi deschidem rar în casă radio şi când mi-a răspuns așa, am avut tendința să nu îl cred. Uitasem că în mașină toată ziua e pe radio, drept urmare, după câteva zile, aud o reclamă cu… „doar 800 de lei!” :).

Copilul trebuie bagat în seamă! Are nevoie de aşa ceva!

Orice afirmație la care i se răspunde contează. Noi am ținut cont de lucrurile astea şi acum dacă nu zic măcar un „da” la ce îmi zice, mai repetă propoziția până răspund. Pentru el înseamnă mult faptul că are ceva de zis şi că îl aude cineva. Se simte important. Cred că pe viitor îl ajută enorm. Îi dă curaj să se exprime, să își expună păreri, să își poată descrie emoțiile şi problemele. Cred că în orice domeniu comunicarea are un rol foarte important.

Mie mi se pare că acum Edy caută repede răspunsuri, nu se pierde, e stăpân pe situație. Dacă nu vrea să răspundă, schimbă subiectul, dacă nu știe, zice ceva să fie zis, dar se descurcă. Sunt sigură că disponibilitatea noastră a avut o contribuție majoră.

Tu ce părere ai despre acest subiect?

Pe curând!

Facebook Comments
1 iunie - liber național?
Ce mai facem noi când e frig..

5 Comments

  • avatar image

    mopana

    oct. 15, 2016

    Reply

    Copilul trebuie luat in seama mereu. Si cand are 2 ani, si cand are 17. :)

    • avatar image

      emotiidemamica

      oct. 15, 2016

      Reply

      Asta e claaar!!

      • avatar image

        mopana

        oct. 15, 2016

        Reply

        :D

  • avatar image

    racoltapetru6

    oct. 16, 2016

    Reply

    Mămica evoluează odată cu copilul. Sunt convins că vei fi la fel de competentă până la majoratul lui Edy! :)

    • avatar image

      emotiidemamica

      oct. 16, 2016

      Reply

      Eu nu cred despre mine ca sunt competenta sau nu. Cred ca doar incerc sa fac bine si voi incerca si mai incolo de majoratul lui Edy. Daca o sa imi iasa, imi voi da seama in functie de cum va fi el atunci si va fi o bucurie.

Lasă un răspuns