Alaptare

Edy nu mai este alăptat de o săptămână. Povestea noastră în câteva cuvinte

nu mai este alăptat de o săptămână

Eu sunt una dintre mămicile care au mers contra vântului când a fost vorba de alăptare. Am citit mult când eram însărcinată cu Edy şi am prins acea încredere de care ai nevoie atunci când cineva îți spune că nu mai ai lapte, că laptele e rău, că nu face față etc.

nu mai este alăptat de o săptămână

Primul lucru pe care l-am făcut eu a fost să nu cumpăr lapte praf (în caz că trebuie), ca să nu fiu tentată. Şi am trecut peste pusee, peste dureri, răgade, canale înfundate, gânduri negre, griji şi toate cele fără nicio doza de formulă. Durerea, frica, foamea, setea își găseau alinarea la sânul meu.

Am primit multe sfaturi rele inclusiv de la medici. Am fost arătată cu degetul că alăptez. Am suferit, însă fețişoara aceea fericită de la sân mă ridica de fiecare dată şi mă provoca să fac ceea ce îmi propusesem.

Am alăptat exclusiv timp de 6 luni, apoi am introdus mesele solide.

Mesele solide au fost aproape nesemnificative până pe la un an, chiar şi după aceea. Edy nu a fost mâncăcios, nu a acceptat biberon, suzetă, ba chiar şi apă bea foarte puțină. La sân stătea cu orele. Eram dependenți unul de celălalt, somnul era doar la sân, mami era tot timpul în preajmă. Am considerat că nevoile lui de bebeluș sunt mai importante decât orice în primii ani de viață.

Mi-am dorit autoînțărcare, însă când am rămas din nou însărcinată iar, au început să curgă sfaturile şi să apară grijile.

Edy avea aproape 2 ani şi toți râdeau că o să îl țin la sân până la însurătoare. Mi-a fost greu să rezist şi la ideea că bebe din burtică nu va primi tot ce are nevoie. Într-o seară i-am zis lui Edy că sânul meu e bolnăvior. A început să plângă, dar n-am putut să îl văd așa. Am continuat să alăptez cu gândul că ce o fi.. o fi.

Aveam anemie, sânii sensibili, iar o perioadă nu a mai curs lapte. Edy a supt în continuare şi credeam că va renunța. Apoi a apărut colostrul şi a început să sugă din nou mult. Despre alăptarea în sarcină v-am mai scris că nu a fost chiar ușor. Când simțeam disconfort mare îi spuneam că mă doare şi dădea drumul și adormea, până când a început să adoarmă uneori fără să mai ceară.

Noaptea el oricum nu mai sugea, ziua însă adormea la sân. La somnul de seară adormea uneori cu sân, uneori fără. A mai trecut așa o perioadă până am început să îl adorm şi ziua fără. Îi spuneam o poveste, apoi îi ziceam că ne culcăm şi asta era tot.

De 7 zile nu a mai supt.

Are 2 ani şi 3 luni şi puiul meu cred că a renunțat. Adoarme cu mine fără probleme, mă vede dezbrăcată şi mă îmbrățișează. Îmi bagă mâna în sân şi zice că e moale, dar nu mai suge. S-a întâmplat să ceară când îi era foame sau prea somn şi nu eram acasă. În acel moment i-am dat mâncare, i-am zis povestea de înainte de somn şi totul a fost bine.

Nu a plâns pentru sân şi nu am avut nici eu probleme, să se umple sau să am dureri. A venit totul de la sine, fără să îmi propun să se întâmple așa. A fost înțărcare blândă şi sunt sigură că Edy nu a suferit. Asta mă face cea mai fericită.

Alăptarea nu e un subiect închis.

Îi spun tot timpul că surioara lui va păpa sân, iar el pare că înțelege. Cred că a crescut şi înțelege altfel lucrurile. Uneori îl întreb ce o să facem dacă va plânge bebe Ioana și el tot timpul zice că îi dăm “țică”.

Uneori cred că va cere și el când o va vedea pe surioară la sân. Nu știu ce voi face şi nici măcar dacă se va întâmpla asta, însă nu sunt superstițioasă să cred că cei întorși la sân se deoache repede. Nu cred în deochi.

Acum mi se face un gol în stomac când mă gândesc că am un pui mare care nu mai e alăptat. Au fost așa multe momente frumoase pe care mi le amintesc cu drag, încât mi-aş dori ca toate mămicile să aibă încredere în corpul lor ca să poată alăpta măcar 18 luni.

Aceasta este doar povestea noastră şi nu recomand să vă luați după noi. Am greșit în multe momente, poate deciziile mele nu au fost cele mai bune. Susțin alăptarea şi sper ca voi să reușiți să ajungeți la autoînțărcare fără niciun fel de intervenție.

Pe curând!

Facebook Comments

5 Comments

  • avatar image

    Anonim

    Dec 17, 2016

    Reply

    Felicitari pentru că nu i-ai ascultat pe cei din jur si ti-ai urmat instinctul Esti o super mami!❤

    • avatar image

      emotiidemamica

      Dec 17, 2016

      Reply

      Poate unii ar zice ca as fi fost super mami daca reuseam autointarcare, insa uneori lucrurile se întâmplă intr-un fel anume. La noi asa a fost sa fie... Il simt pe Edy foarte fericit, asta conteaza cel mai mult

  • avatar image

    greenmama

    Ian 04, 2017

    Reply

    Felicitari! Si eu l am alaptat pana la 1 an si 7 luni, intarcarea a fost mai mult decat ok, dar se vede acum in cantitatea de apa si laptic pe care o bea ca sugea destul de mult. Adica ma gandesc ca asa compenseaza el acum lipsa lapticulii matern. Sarcina usoara in continuare!

  • avatar image

    Andreea

    Iul 27, 2017

    Reply

    Eu alaptez 2 copii, de 2 şi 3 ani, câteodată pe amândoi în acelaşi timp. Am încercat aproape toate modalităţile să îi înţărc şi nimic nu funcţionează. Nu stiu ce să mai fac. Nu mă lasă inima să îi aud cum plâng de ,,pate", aşa zic ei ,,lapte".

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 28, 2017

      Reply

      Poate ca alaptarea e un mod al lor de a simti ca ești langa ei. Cel mic inca nu e capabil sa accepte ca e sfarsitul, cel mare vrea pt ca vrea si cel mic. Pe la 2 ani jumatate e destul de receptiv copilul la o discutie, asa ca nu strica sa incerci sa discuti cu ei. Sa le spui cum te simti, sa stabiliti impreuna cum sa faceti sa fie mai bine. Cred ca o renuntare brusca nu e benefica, dar usor usor vor intelege. Adica sa stabiliti ca alaptezi doar in doua momente importante pentru ei, de exemplu la somnul de pranz si de seara si in rest sa bea apa. Sau sa suga doar putin. Vedeti ce vi se potriveste. Cred ca uneori noi ne stresam mult si disconfortul nu ne lasa sa fim relaxati, insa ca sa căutăm solutii e nevoie de minte relaxata. E nevoie de calm si rabdare si multe explicatii. Pentru ei nu e de ajuns ca sunt mari sau ca trebuie sa.. Au nevoie sa inteleaga ca ii iubesti chiar daca nu le dai san. Au nevoie sa inteleaga de ce pana acum a fost mult si de acum nu mai e. Pune accent pe importanta vitaminelor din alimentație. Inlocuieste laptele cu un aliment preferat. Noi am folosit bananele. Edy era obișnuit cu senzatia de stomac plin la somn si inainte de culcare ii dadeam o banana. Asta ii plăcea lui. Si la 5 dimineața daca se trezea si ii era foame ii dadeam banane. Si acum mananca inaibte de somn si nu imi fac griji. A inceput sa inteleaga semnalele stomacului si cu cat va creste va fi tot mai bine. Si vouă sper sa va fie bine. Astept vesti bune cat de curand!

Lasă un răspuns