Dacă trece şi bucățica asta de lună decembrie care a mai rămas, pot spune că mă aștept să nasc în orice moment. Burtica e mare, bebe cred că abia așteaptă, dar ce e drept şi eu sunt nerăbdătoare. Azi am fost şi la medic pentru ecografie.

În săptămâna 35 puiul mic ia destul de mult în greutate şi de fapt cam asta face de acum până la final. Organele funcționează în anumite limite iar copilul înghite mult lichid pentru a-şi antrena plămânii.

Eu pe bebe Ioana o simt că sughiță des, dar ăsta e un lucru normal. Câteva zile am simțit mișcări slabe şi credeam că ceva nu e în regulă dar se pare că a revenit la normal. Nu mai are spațiul pe care îl avea, stă acolo destul de îngrămădită, deci mișcările sunt mai rare şi mai ample.

Dacă ați citit şi postările din săptămânile anterioare ați aflat că ultima ecografie a fost cu semnul întrebării pentru că bebe avea vezica urinară și stomacul un pic mai mari decât normal. Nu am știut de ce, așa că am așteptat cu sufletul la gură noua consultație.

Astăzi când am fost mi-a prelevat probe din endocol pentru o analiză necesară înainte de nastere. La ecografie vezica urinară a bebelușului era normală, însă stomăcelul era încă mărișor. Nu știu dacă vor fi sau nu probleme după aceea, însă după ce nasc vor trebui făcute investigații. Nu mă stresez, simt că va fi bine.

Greutatea puiului meu azi era de 2740g şi data probabilă a nașterii este 20 ianuarie deși până acum a fluctuat intre 14 şi 20. Colul nu e deschis, capul este încă destul de sus deci nu nasc anul asta :). Sper să mă lase să fac sărbătorile acasă.

În rest totul e bine, în limita posibilităților. Mă aplec greu, mă rostogolesc mai mult 🙂 dar reușesc să mă descurc cu Edy destul de bine, mă încalț singură, fac treabă prin casă dar fără să forțez. Sper să mai duc un pic, să nasc după 38 de săptămâni.

Pe curând!