Este a treia zi de când am venit de la maternitate şi deja încep să reintru în normal. Am făcut și mâncare, am mai strâns una alta, m-am jucat cu Edy, am alăptat. Suntem pe drumul cel bun. Ştiu că vreți să știți cum a decurs relația frate-soră de când am ajuns, așa că astăzi despre asta vă scriu.

În timpul sarcinii noi am discutat cu Edy cât de mult am putut despre cum va fi după ce nasc. Am vrut să ştie la ce să se aștepte, să nu fie bulversant pentru el. Am încercat să mă informez şi eu cât mai mult despre reacțiile copilului mare la apariția unui frate sau soră. Mi-am propus să fac anumite lucruri.

Cât am fost la maternitate am rugat rudele să nu pună multe întrebări referitoare la surioară. S-au conformat. Pentru întoarcerea acasă i-am cumpărat lui Edy o jucărie. Nu am ținut eu bebelușul când am intrat în casă (pentru a avea mâinile libere să îl îmbrățișez – am citit că e foarte important).

Edy se juca atunci când am ajuns.

M-a văzut și a zis: „mamiiii!”. A venit fuga spre mine şi era emoționat, însă i-a atras atenția jucăria pe care o aveam în mână.  L-am pupat şi îmbrățișat și i-am zis că îl iubesc, a fost o încărcătură mare de emoții și dor de care m-am eliberat atunci. 

A văzut bebelușul în brațe la soțul meu, a întrebat ce are acolo şi după ce a văzut-o pe surioară s-a prefăcut un pic indiferent. Nu am insistat cu nimic, am hotărât să avem răbdare pentru că se va obișnui treptat. Am dezbrăcat-o şi am așezat-o pe pat iar el se juca exact în dreptul camerei, ca să o vadă.

Am stat de vorbă cu el un pic şi părea supărat.

L-am şi întrebat dacă este şi mi-a zis că da. M-a pupat dar era distant şi trist şi nu puteam să mă port ca de obicei. A venit și soțul meu şi am început să ne jucăm toți.

Edy a zis că nu îi arată jucăriile și surioarei, iar noi i-am explicat că ea nu știe să se joace pentru că e foarte mică. Am scos în evidență faptul că el e mare, că știe să vorbească, să se joace, să facă multe lucruri şi de la acea discuție a început să se relaxeze, să fie vesel. Am simțit cum s-a liniștit.

Am evitat să alăptez de față cu el în acea seară însă l-am întrebat ce vom face dacă bebe va plânge şi el știa încă din timpul sarcinii că va suge. Ne-am jucat, l-am ținut în brațe, i-am dat să mănânce şi a zis că vrea să doarmă cu mine. I-am spus că şi bebe va dormi cu noi pentru că suge și noaptea. Știa şi asta din timpul sarcinii așa că a acceptat, însă până la urmă a dormit cu soțul meu în altă cameră pentru că bebelușul mai scâncea şi el nu a vrut să mai stea.

Ieri a avut momente în care a pus mâna pe ea, dar şi de gelozie.

A vrut să nu alăptez de la un sân anume ca să pună el mâna, a vrut să ne ia din camera cu bebe să ne jucăm fără ca ea să vadă, însă am încercat să ne comportăm cu el așa cum trebuie, să îl ascultăm, să îl băgăm în seamă.

Până acum ne-a ieșit şi văd că e din ce în ce mai bine. Azi nu s-a supărat deloc, ba chiar a venit în pat lângă mine şi bebe. Alăptam dar i-am modelat plastilină, m-am jucat cu el, l-am ținut în brațe. A fost foarte relaxat şi a şi pupat până la urmă surioara, a mângâiat-o şi a prins-o de mâini și picioare. Ne spune că e mică şi râde dacă ea strănută.

Mi se pare că pentru Edy cel mai mult a contat să am un sân liber pe care să pună mâna. L-am întrebat dacă vrea şi să sugă (nu a vrut) şi l-a relaxat mult faptul că l-am lăsat să pună mâna când şi-a dorit.

Eu sunt foarte fericită de cum au decurs lucrurile.

E mai solicitant acum pentru că încă am dureri dar mi-am dat toată silința să fiu cum trebuie. Am și alergat după el, l-am împins cu mașinuța prin casă, ne-am jucat cum a vrut el și am încercat ca atunci când cea mică scânceşte să nu îl las baltă și să plec. L-am întrebat ce se aude, am mers împreună, i-am zis de ce plânge, i-am arătat ce fac.

Contează mult încrederea pe care i-o dăm acum. Știu că va veni vremea în care se vor certa de la jucării şi cine știe de la ce, însă dacă el o acceptă ușor şi se atașează şi înțelege că ea nu va fi un pericol, cred că va fi mai ușor mai încolo.

Sper să vă scriu cu altă ocazie că e şi mai bine şi că suntem uniți şi veseli. Nu că nu am fi.. dar să fim şi mai și 😁.

Pe curând!