A trecut prima lună de la nașterea Ioanei. Nici nu știu dacă mi s-a părut grea sau ușoară, lungă sau scurtă. Programul nostru e destul de bine pus la punct şi cam toate zilele arată la fel. În schimb mi s-a parut frumoasă, cu toate provocările care au fost.

Am nopți în care nu dorm mai mult de 5 ore adunate şi poate am fost un pic mai obosită, dar în general e bine. Ioana a avut zile în care a dormit mai mult, alteori mai puțin. Câteodată doarme şi 4 ore legate, câteodată doarme doar dacă stau lângă ea sau o țin în brațe, iar câteodată stă mai mult trează decât doarme. Noaptea se trezește să mănânce de minim 2-3 ori dar uneori stă trează câte 2-3 ore pe la 3 dimineața. Cred că acelea sunt cele mai obositoare nopți.

În ceea ce privește dezvoltarea, nu prea am ce să vă spun după așa de puțin timp. Văd că poate urmări un deget care se mișcă lent în fața ei şi uneori zâmbește când ne vede, dar nu se întâmplă asta foarte des. 

Colici nu aş putea spune că are, însă când suge, înghite mult aer. Are tendința să scape sânul sau să nu prindă bine şi țoncăne. De aceea în timpul alăptării trebuie să o ridic de multe ori să eructeze, pentru că altfel plânge. Așa procedez şi noaptea. Am observat că dacă o alăptez când o țin în brațe suge mai rău decât dacă o las pe pat lângă mine.

Ea s-a născut cu 3610 g și din maternitate a ieșit cu 3400 g. După aproximativ 3 săptămâni avea 4400 g. Astăzi are o lună şi patru zile şi are 5300 g. E o diferență enormă față de cum era, a crescut considerabil și unele hăinuțe nici nu îi mai vin. La scutec cumpărăm deja nr. 3.

Am început să îi dăm Vigantol după 2 săptămâni şi câteodată când simt că are gaze mai multe şi plânge, îi mai dau Bonnisan. Cel mai bine îi face să o țin la mine pe umăr, vertical. Când e obosită se enervează din orice şi e mai greu să o liniștesc. O iau în brațe, o plimb, îi cânt, însă uneori e degeaba. Când e semi adormită abia începe să se relaxeze.

Prima lună cu Ioana am fost mai încordată pentru că aveam impresia că Edy nu va vrea să o accepte.

Erau şi momente mai bune, dar uneori mă gândeam că mergem înspre rău. De o săptămână sunt super liniștită pentru că deodată totul a luat o întorsătură doar înspre bine. Edy o pupă şi o drăgăleşte mai ceva ca noi. Îmi e așa de drag când face asta, că îmi vine să îl iau în brațe şi să nu îi mai dau drumul.

La baie, Ioana e foarte relaxată, uneori chiar adoarme. Îi place tare mult. Nu îi fac masaj cu ulei de bebeluș (pentru că atunci când era Edy mic mi-am dat seama că pielea respira mult mai bine când nu era dat cu creme şi uleiuri) decât o dată pe săptămână sau chiar mai rar. Nici măcar cu creme anti iritații de scutec nu o dau. Edy nu a făcut niciodată iritații, doar roșeață ușoară care a trecut de seara până dimineața, așa că nu le văd rostul. 

Alăptez exclusiv. Ioana nu a văzut niciun strop de apă, ceai sau lapte praf. Nu am făcut răni, totul a mers foarte bine, doar că uneori nu suge ea cum trebuie. Ne descurcăm şi așa, nu e problemă.

Timpul trece repede şi se vor schimba multe. Abia aștept să văd transformarea. Mă văd cu doi prichindei în jur, râzând cu gura până la urechi. Am emoții dar în același timp știu că va fi tot mai frumos. Țineți-mi pumnii!

Pe curând!