Dezvoltare Eduard

Eduard la doi ani jumătate

dezvoltare doi ani jumătate

Am ajuns la jumătatea celui de-al treilea an din viața puiului nostru cel mare. E o perioadă așa de frumoasă acum, că nu aş vrea să se termine prea curând. Ghidușii, răspunsuri care te lasă cu gura căscată, momente unice, toate se îmbină grozav la vârsta de doi ani jumătate.

dezvoltare doi ani jumătate

Pe unde merge, Edy impresionează. Vorbește foarte bine, observă detalii pe care noi nici nu le luăm în seamă şi are o memorie “de elefant”. Încă nu îl spune corect pe “r”, ci îl înlocuiește cu “l”, dar restul literelor le pronunță bine. Când vorbește, folosește cuvinte pe care noi le mai scurtăm sau folosim variante mai uzuale (de exemplu spune “acesta” sau “aceasta” când ne arată ceva).

Face diferența între mic-mare, lung-scurt, sus-jos, stânga-dreapta etc, poate face jocuri de cuvinte, uneori spune cuvinte care rimează şi imită orice interjecție pe care o aude: “vaaai, vaaai”, “mamma mia”, “ei daa” etc. Poate spune ceva ce nu este un obiect (nu este un creion, este o cretă) sau ce este de fapt. De exemplu vede o clădire veche care seamănă cu o biserică şi spune: “Aceasta este o biserică? Nuu! Seamănă cu o biserică dar de fapt este o casă”. El întreabă şi tot el răspunde.

 

Uneori mi se pare că trăieşte într-o lume a lui și are o anumită maturitate pentru vârsta asta. Adică se joacă doar cu lucruri care îl interesează (criteriile sunt: planete, pești, rațe, trenuri, caracatițe, balene, delfini, broscuțe) și mai rar cu altceva. Când intrăm într-un magazin cu jucării se plimbă pe acolo și îmi arată ce e desenat, ce i se pare lui frumos, iar dacă îi spun să își aleagă ceva nici măcar nu își alege dacă nu face parte din criteriile de mai sus.

cules ghiocei viorele padure

Edy știe o groază de lucruri.

Să numere in 3 limbi până la 20 (în italiană știe chiar până la 40), alfabetul în engleză, o grămadă de alte cuvinte în engleză, știe planetele şi multe informații despre sistemul solar, știe despre anotimpuri, despre cum se fac fructele, din ce sunt formate florile, tipuri de balene, pești și alte vietăți acvatice, zilele săptămânii, lunile anului și în română și în engleză, forme (inclusiv piramidă, cilindru, semilună şi altele), culorile, oceanele, poezii, cântece etc.

Multă lume care aude ce şi cum vorbește spune, sau gândește, că îl chinuim. De fapt el este atât de interesat de anumite lucruri, că mă pune să îi repet la nesfârșit. De exemplu stăteam odată cu el pe geam şi îi spuneam cum vor înflori copacii noștri dacă se face cald afară. I-am vorbit de păr, de copacul care face pere şi a rămas puțin mirat că i se spune păr, când el știa că părul e pe cap. Am început să îi zic fiecare copac şi ce fructe face, apoi următoarea oră numai asta m-a pus să repet. Măr-mere, păr-pere, cireş-cireșe etc.

De curând la noi în casă au poposit niște reviste cu plante, oceane, planete, iar el e fascinat să discutăm despre fiecare imagine în parte, ce vedem acolo, să învățăm lucruri noi. Dacă nu corespund acelorași criterii de mai sus, nu îl pasionează. La fel şi dacă îi spun povești.

Când nu povestim despre lumea înconjurătoare, ne fugărim prin casă. Îl gâdil, îl învârt, îl pup, apoi ne oprim şi îl pun la treabă. Ștergem praful împreună, punem la spălat, ștergem geamuri sau prin baie. El dă cu fâs-fâs, eu curăț :).

Îi place să se mai joace şi cu baloane, să facă turnuri din cuburi, să lanseze mașinuțe pe hol, să alinieze rațele, peștii, să prindă baloane de săpun, să coloreze. Noi avem şi o cutie de nisip kinetic cu care se joacă şi câte o oră şi ceva, iar din plastilină îi facem orice figurină își dorește. Ne-am specializat şi noi în broscuțe, pești, caracatițe, balene, etc. Da, tot criteriile de mai sus :)).

De curând i-am cumpărat un pește al lui. Unul singur, Betta. A înțeles că trebuie să avem grijă de el şi îl hrănește în fiecare dimineață. Nu aruncă nimic în acvariu, doar îl privește. Ne-au rămas niște pietre de care am pus la pește şi i le-am dat lui. Le pune pe categorii, le aliniază, le toarnă dintr-un vas în altul, le ascunde în nisipul kinetic etc.

Dacă își găsește o ocupație care să îi placă, se joacă singur. Dacă nu, cheamă ajutor. Nu prea îi place să stea singur. Are o verișoară cu care s-ar juca non stop. Ea e mai mare cu 10 ani, dar de obicei copiilor mici le plac mai mult cei mari. Nu merge la grădiniță, am vrea să înceapă în toamnă.

Dacă noi sau altcineva cu care stă el zice cuvintele greșit, râde sau repetă toată ziua. A râs odată când am zis “s-o dus” în loc de “s-a dus”. Sesizează orice chichiță de acest gen deși face şi el greșeli. Uneori greșeşte de bună voie ca să ne facă să râdem.

Când nu vrea ceva, nu vrea.

Eu îl întreb tot timpul de mâncare, de schimbat şi dacă nu vrea şi eu chiar trebuie să fac lucrul respectiv, prefer să îl conving şi să facă de bunăvoie. Altfel iese cu scandal.

Cu mâncarea e destul de bine. Alege ceea ce vrea, dar nu e pretențios. Dacă azi îi place ceva mult, maine s-ar putea să nu mai mănânce, să vrea altceva. M-am învățat cu preferințele lui şi reușesc să îl văd că mănâncă bine.

Greutatea lui e cam 13.5 kg cu aproximație. Cu somnul uneori e mai greu pentru că la prânz nu vrea să stea în pat decât dacă e foarte obosit. De obicei ieșim în oraș şi adoarme în mașină. Seara adoarme repejor. Cu tati dacă se uită la desene, cu mine dacă îi zic o poveste. Somnul de zi e de 1.5 – 2 ore, iar noaptea cam 9 ore. Poartă 98 la haine și 23 la încălțăminte.

De povestioare hazlii avem parte foarte des iar uneori mă lasă cu gura căscată cu ce zice. Are logică şi de multe ori se întâmplă să îi zic să întrebe ceva şi el nu spune mecanic. De exemplu îi spun:”Edy, întreabă-l pe tati: tati, tu știi ce culoare are cățelul pe care l-am văzut noi?” Şi atunci el zice: “tati, ce culoare era cățelul ăla, tu ştii?”.

Ar mai fi multe de spus despre această perioadă. Tantrumurile sunt rare pentru că îmi poate spune ce vrea, ne putem înțelege bine. Știe că dacă îi dau preaviz mă țin de cuvant, așa că nu încearcă să fenteze. De exemplu la market nu îi place sa stea în carucior, dar dacă îl las pe jos uneori fuge pe acolo și trage de toate reclamele. Îi explic că nu putem strica nimic, că dacă vrea să atingă poate pune doar degetul, iar dacă nu ne înțelegem vom fi nevoiți să plecăm. Deodată se transformă şi e foarte ascultător.

Încă nu a renunțat la pampers.

Nu îl stresăm, așteptăm să vrea singur. Îl pot lăsa toată ziua fără scutec prin casă, dar îl duc eu la wc. Pe oliță nu stă, dar dacă preferă reductorul, îi respectăm alegerea.

Cam asta e viața noastră de acum. V-aş mai povesti multe, pentru că atunci când e vorba de Edy mi-e greu să mă opresc, dar am scris destul şi postările mai trebuie să se încheie :). Puneți voi întrebări dacă vreți să știți ceva concret.

La mulți ani Eduard!!

Pe curând!

Facebook Comments
Evoluția limbajului - experiența noastră

1 Comment

  • avatar image

    mopana

    Mar 11, 2017

    Reply

    Grozav :) S-a facut mare puiul si isi impune personalitatea.

Lasă un răspuns