Diverse / Povestiri din viata

Ce nu am făcut la primul copil dar fac la al doilea?

Astăzi mă gândeam ce mare diferență este acum la al doilea copil față de atunci când absolut tot era o necunoscută pe care trebuia să o înfrunt. M-a schimbat mult statutul ăsta de mamă, mi-a format niște principii noi, m-a relaxat, m-a mai călit. Nu mai sunt la primul copil, acum am schimbat câteva lucruri.

nu am facut la primul copil

,Nu vă închipuiți că dacă am un al doilea copil de două luni şi ceva am şi experiență. Nu, nu. Eu cred că experiența se capătă abia când copiii ajung majori. Când am trecut toți prin multe şi ne-am schimbat de zeci de ori ideile şi părerile. Poate atunci avem o oarecare experiență, dar se schimbă studiile referitoare la parenting. Apar alte principii de viață cu care noi vom fi în plop, deci până la urmă treaba asta e relativă.

Niciun copil nu se creşte la fel ca altul, cred că nici măcar gemenii. Da, îi îmbraci la fel, îi ții în brațe în același timp, dar ei au fiecare propria personalitate, preferințe diferite, iar părinții se modelează după fiecare dintre ei. Sau cel puțin ar trebui.

Pentru mine, lucrurile stau diferit. E şi diferența de vârstă, de 2 ani și 4 luni. Deja știu că vor fi total diferiți ca și personalitate. Eu sunt nevoită să fac lucrurile așa cum cred că e necesar la acest moment. Nu pot să fac şi la al doilea totul ca la primul, pentru că nu se potrivește.

Ce nu am făcut la primul copil şi fac la al doilea?

Nu scăpam de griji.

Primeam sfaturi (că nu îl îmbrac destul de gros, că nu mănâncă destul, că ar trebui să fac asta sau cealaltă). Apoi îmi faceam procese de conștiință că poate eu chiar greșesc. Când Edy a crescut, mi-am dat seama că am luat decizii bune. Acum, la al doilea copil am încredere că îl îmbrac atât cât are nevoie. Știu că fac ceea ce cred eu că e bine, fără să am procese de conștiință. 

Nu acceptam ajutor cu cel mic.

Poate sună ciudat, dar mereu am vrut să le fac eu pe toate. Nu am înțeles niciodată de ce atunci când o femeie naște, lumea care vine să o ajute vrea să se ocupe de copil. Eu am preferat să mi se aducă de mâncare de exemplu şi să mă ocup eu de cel mic. Acum, de când am doi, a fost un pic diferit. M-am ocupat de amândoi tot eu dar uneori cel mare a avut activități și cu alte persoane, iar unele atribuții (culcatul celui mare, baie etc) o perioadă au fost împărțite. Deocamdată tot eu le fac pe toate, dar nu mai fug de ajutor :).

Nu am făcut multă gălăgie :).

Edy, copilul meu cel mare, a avut parte de somn foarte liniștit mai ales la amiază. De cele mai multe ori stăteam lângă el, ca să nu se trezească singur și să plângă. Acum nu prea e posibil acest lucru şi pentru Ioana. Ea doarme, dar în fundal se aud jucării, trăncăneli, țipete, râsete, cam tot ce se mai aude într-o casă cu un copil mai mare.

Nu m-am simțit prea obosită.

La primul copil am avut nopți în care am stat de veghe, dar niciodată nu m-a ajuns oboseala în așa fel încât să caut să fac o pauză. Acum a fost dificil la început. Ioana s-a trezit timp de vreo 2 săptămâni în fiecare noapte de pe la 3-4 şi timp de 2 ore nu mai dormea. În prezent dorm cam 5-6 ore pe noapte (cu vreo 2-3 treziri) şi uneori îmi doresc să treacă mai repede timpul să treacă durerile de burtică şi apoi să prind şi eu mai multe ore de somn.

Nu mă grăbeam.

Un singur copil, eu acasă, cea mai mare parte din timp îi era dedicat. Când îi făceam baie pregăteam tot tot, aduceam cădița cu apă la fix 37 de grade, spălam 10 minute, apoi masaj, sport de înviorare, pus pe burtică, vreo două poze, îmbrăcat, jucat etc. Dura vreo 40 minute cu totul. Acum s-a redus ritualul la 10 minute şi nu e singurul.

Nu mâncam foarte corect.

Mi se părea că nu am timp de nimic, că am așa multe de făcut încât mâncarea trebuia lăsată pe locul doi. În general nu săream peste mese, însă ba mâncam cu cel mic în brațe, ba luam ceva în gură şi fugeam repede din bucătărie şi reveneam pentru altă gură, ba luam două linguri și asta era tot. Acum am doi copii și mănânc la masă, de obicei la timp. Se mai întâmplă să mănânc cu cea mică în brațe dar nu pot sări peste, pentru că cel mare trebuie să mănânce după programul de până acum. Se pare că găsesc timp să mănânc şi eu. Nu știu cum fac.

Sunt multe schimbări (şi sigur nu sunt singurele) de când cu doi pui. Nici nu știam că pot fi așa inventivă când vine vorba să găsesc soluții :), dar credeți-mă că acum cu doi copii uneori am la fel de mult timp ca atunci când era doar un copil. Deocamdată, v-am zis că nu ştiu ce urmează.

Voi ce nu făceați la primul copil dar faceți la al doilea?

Facebook Comments
Ne pregătim pentru Paşti. Am vopsit ouă
Cum mă descurc cu doi copii?

1 Comment

  • avatar image

    mopana

    Apr 08, 2017

    Reply

    Desi ai spus ca nu ai prea multa experienta, eu cred ca ai. Acum, multe lucruri le faci din instinct. Si totul pare mai usor. Mai ales ca diferenta dintre Edy si Ioana nu este foarte mare. Aveti grija de voi! ❤

Lasă un răspuns