Diverse / Povestiri din viata

De ce sunt diferită la 30 de ani?

30 ani

Zilele trecute am împlinit o vârstă rotundă, 30 de ani. Toată lumea mi-a zis că e o treaptă importantă, pentru că am “schimbat prefixul”. Nu știu când au trecut anii, dar făcând o retrospectivă, îmi dau seama că sunt foarte diferită față de acum 10 ani de exemplu.

30 ani

Mă simt puternică deoarece pot ține o casă, pot crește doi copii, pot lua decizii importante şi am responsabilități. Nu ştiu dacă m-am gândit de prea multe ori cum voi fi eu la vârsta de 30 de ani sau ce aş vrea să fi realizat până atunci, dar acum, că am atins pragul, mă pot simți mândră.

Îmi amintesc de perioada în care citeam reviste “glam” și când articole de genul: “ce surpriză îi poți face iubitului de ziua lui” erau la mare căutare. Un CD, o felicitare, un medalion cu o jumătate de inimă la el şi jumătate la mine erau în topul “surprizelor”, iar acum mă pufnește râsul când mă gândesc.

Nu mi-a trecut iubirea şi nici romatismul, însă cred că privesc totul din alt punct de vedere. Ne-am responsabilizat amandoi sau poate nu mai dăm așa multă importanță lucrurilor mărunte, cine ştie..

Cum m-am schimbat până la 30 de ani? 

La 16 ani se numea iubire orice atenție din partea unui băiat. Mă topeam la propriu dacă îmi zicea cineva ceva frumos şi credeam că toate relațiile vor ține o veşnicie. Uneori țineau două săptămâni şi la despărțire credeam că viața mi se împotrivește şi sufeream.

La 18 ani încă eram în lumea viselor, îndrăgostită până peste urechi. Orice melodie lentă răscolea imaturitatea şi valul de sentimente pe care îl simțeam. Iubitul de atunci mi-a devenit soț mult mai târziu.. dar relația era diferită.

La 20 de ani eram studentă. Locuiam în orașe diferite şi vorbeam la telefon cu porția, că așa era pe atunci cu telefonia mobilă. Eram timidă și geloasă și nu ştiam ce o să îmi rezerve viitorul. Responsabilitatea era mai mare, pentru că mă descurcam într-un oraş străin şi îmi doream să găsesc drumul potrivit în viață.

La 23 de ani deja aveam un job de ceva timp. Locuiam singură şi mă descurcam bine. Mi se părea că sunt mică şi nu prezint credibilitate. Nu îmi era gândul la copii, nu credeam că mi se potriveşte prea bine rolul de mamă.

La 26 de ani m-am căsătorit cu iubitul de la 18 ani.

Cred că statornicia asta a făcut să mă responsabilizez, să devin “fată la casa ei”. Nu aveam în plan copii foarte curând însă o perioadă am tot avut contact cu bebeluși şi s-a activat sentimentul matern.

La 27 de ani am născut primul copil. Mi l-am dorit foarte mult şi tot ce a urmat a fost incredibil. Mi-am adunat toate puterile să fac să fie bine şi bineînțeles soțul mi-a fost sprijin. Mă emoționează tot timpul gândul că am reușit să creștem un copil așa de bine până acum.

La 29 de ani am mai născut un copil şi mi-am mai adunat niște forțe să ne putem descurca în patru. A fost mai greu la început dar cred că lucrurile prind contur de acum. Nu ştiam cum va fi dar cred că asta mi-a dat şi mai multă putere.

Acum am 30 de ani. Sunt încă tânără, revin la silueta de dinainte de sarcină şi sunt foarte familistă. Îmi doresc să îmi ajut copiii, ca apoi să se descurce mai mult singuri. După aceea o să mă mai liniştesc şi eu un pic, dar cred că mi-am găsit drumul.

De ce sunt diferită la 30 de ani?

– Pentru că emoțiile mele sunt diferite. Mă bucur de zâmbete ghiduşe, de îmbrățișări sincere, de momente unice şi mă simt fericită când suntem toți împreună.

– Pentru că nu mai port fuste scurte şi tocuri de 15 cm. Deşi nu am uitat să merg pe tocuri şi nici nu am aruncat fustele, nu cred că mă mai reprezintă îmbrăcămintea aceea de la 20 de ani.

– Pentru că iubirea înseamnă mult mai mult acum. Soțul meu este pe un loc foarte important în inima mea şi în aceşti ani am construit ceva ce nu poate fi dărâmat. Îl plus a apărut iubirea de copii care e ceva unic. Până nu-i ai, nu poți cunoaște asta.

– Pentru că am putere. Sunt un factor de decizie foarte mare şi asta îmi dă senzația că sunt în vârful piramidei şi că pot face multe. Copiii noștri cresc cu ajutorul deciziilor noastre.

– Pentru că am schimbat prioritățile. De mult, prioritățile erau școala şi curățenia, acum e mult mai mult.

– Pentru că am reușit să trec peste multe provocări şi am demonstrat că sunt capabilă.

– Pentru că am mai multă încredere în mine.

– Pentru că încep să dau dreptate părinților mei în unele privințe cu care înainte nu eram de acord. De exemplu mă puneau să port ceva pe cap când era frig dar eu mă simțeam mai interesantă fără. Acum țin mai mult la sănătate :)).

Poate pentru alte persoane vârsta de 30 de ani e concentrată 100% pe carieră sau copiii își petrec timp mult cu bunicii sau alte persoane. Eu am nevoie de încă doi ani ca să crească și Ioana un pic, să poată să își contureze şi ea o idee despre lumea înconjurătoare şi apoi poate voi da importanță mai mare carierei.

Deocamdată sunt bine, sănătoasă, fericită şi împlinită.

Pe curând!

Facebook Comments

3 Comments

  • avatar image

    racoltapetru6

    Mai 02, 2017

    Reply

    Foarte frumoasă și utilă retrospectiva maturizării tale. O lecție binevenită pentru orice tânără care se teme să devină soție și apoi mamă. Îmi amintesc de lectura cărții lui Balzac: ”Femeia la 30 de ani”, când se presupunea apogeul vârstei feminine. Acum, femeia e tânără și la 40 de ani. Bucură-te de tinerețe, Mami! :)

  • avatar image

    Monica

    Mai 05, 2017

    Reply

    Foarte frumos articol :) Ai trait frumos pana acum si o vei face si de acum incolo. Ma bucur pentru tine :D

    • avatar image

      emotiidemamica

      Mai 05, 2017

      Reply

      Cand am început sa scriu articolul m-am gandit la tine. Cred ca esti cea mai tanara dintre cei pe care ii citesc si tot timpul ma regaresc pe mine cea de demult in postarile tale.. Dar viata se schimba asa tare si gandurile, responsabilitatile, tot ce traim, încât parca nu stiu ce a facut sa ma schimb asa de mult

Lasă un răspuns