Mă trezesc cu surâs de bebe pofticios care trebuie pus la sân. E încă devreme, nu prea intră lumină pe geam. Puțin mai încolo, lungit pe jumătate de pat, doarme puiul cel mare. El se trezeşte mai târziu, deci nu facem mult zgomot. Așa îmi încep diminețile.

Nu mă întreabă nimeni dacă pentru mine e prea devreme. Nici măcar dacă m-am culcat la o oră rezonabilă, dacă îmi e somn sau foame şi nici măcar dacă vreau să merg până la baie. Am dimineți în care vezica imi pocnește, dar puiuțul flămând se satură greu şi trebuie să am răbdare.

Sunt sigură că știți cum e, că vă sunt familiare aceste momente. Şi în ciuda senzației că e greu, de fapt astea sunt cele mai frumoase dimineți. Mi-e drag să îi pup de “bună dimineața” şi apoi să îl întreb pe Edy cum a dormit şi ce vrea să mănânce.

Diminețile noastre sunt frumoase

Mă cuibăresc lângă ei de parcă eu aş fi puiul şi imi doresc să stau așa încă vreo 5 milioane de dimineți, să îi simt lângă mine, să îi cuprind şi pup şi să-i miros. Va veni vremea când diminețile vor fi anoste şi gândul la aceste momente mă va face să îmi fie dor.

O să îmi fie dor de mocuțe fericite la sân, de bulanaşe pufoase, de zâmbete fără dinți şi gângureli şi chiote, de vorbit sâsâit şi ținut mult în brațe, de toate lucrurile minunate de care am parte acum. Voi plânge de dor şi voi zâmbi de dragul lor.

Când sunt mici, uneori spunem că e greu. Ne e dor de o cafea fără gândul la ce urmează să facem sau fără un copil care stă agățat de picioarele noastre. Ne e dor de o plimbare prelungită cu soțul, de mână, ca odinioară sau de o ieșire undeva fără copii. Dar nimic nu ar mai avea același farmec ca altădată.

Viața noastră de acum depinde de copii şi se învârte în jurul lor. Mi-e greu să știu că totul trece şi voi ajunge să beau acea cafea singură, fără cineva agățat de picioare. Atunci va fi trist. Îmi voi dori să aud măcar bolborosind un pai în apă sau un scaun târâit de la masă la mobilă.

Din toamnă, Edy va merge la grădiniță. Diminețile de acum vor prinde altă formă şi sper ca ceea ce urmează să compenseze ceea ce trece. Vom vedea. Important e să gândim pozitiv şi sa ne păstrăm zâmbetul pe buze.