Așa îmi incep diminețile

Mă trezesc cu surâs de bebe pofticios care trebuie pus la sân. E încă devreme, nu prea intră lumină pe geam. Puțin mai încolo, lungit pe jumătate de pat, doarme puiul cel mare. El se trezeşte mai târziu, deci nu facem mult zgomot. Așa îmi încep diminețile.

asa incep diminetile cu doi copii

 

Nu mă întreabă nimeni dacă pentru mine e prea devreme. Nici măcar dacă m-am culcat la o oră rezonabilă, dacă îmi e somn sau foame şi nici măcar dacă vreau să merg până la baie. Am dimineți în care vezica imi pocnește, dar puiuțul flămând se satură greu şi trebuie să am răbdare.

Sunt sigură că știți cum e, că vă sunt familiare aceste momente. Şi în ciuda senzației că e greu, de fapt astea sunt cele mai frumoase dimineți. Mi-e drag să îi pup de “bună dimineața” şi apoi să îl întreb pe Edy cum a dormit şi ce vrea să mănânce.

Diminețile noastre sunt frumoase

Mă cuibăresc lângă ei de parcă eu aş fi puiul şi imi doresc să stau așa încă vreo 5 milioane de dimineți, să îi simt lângă mine, să îi cuprind şi pup şi să-i miros. Va veni vremea când diminețile vor fi anoste şi gândul la aceste momente mă va face să îmi fie dor.

O să îmi fie dor de mocuțe fericite la sân, de bulanaşe pufoase, de zâmbete fără dinți şi gângureli şi chiote, de vorbit sâsâit şi ținut mult în brațe, de toate lucrurile minunate de care am parte acum. Voi plânge de dor şi voi zâmbi de dragul lor.

Când sunt mici, uneori spunem că e greu. Ne e dor de o cafea fără gândul la ce urmează să facem sau fără un copil care stă agățat de picioarele noastre. Ne e dor de o plimbare prelungită cu soțul, de mână, ca odinioară sau de o ieșire undeva fără copii. Dar nimic nu ar mai avea același farmec ca altădată.

Viața noastră de acum depinde de copii şi se învârte în jurul lor. Mi-e greu să știu că totul trece şi voi ajunge să beau acea cafea singură, fără cineva agățat de picioare. Atunci va fi trist. Îmi voi dori să aud măcar bolborosind un pai în apă sau un scaun târâit de la masă la mobilă.

Din toamnă, Edy va merge la grădiniță. Diminețile de acum vor prinde altă formă şi sper ca ceea ce urmează să compenseze ceea ce trece. Vom vedea. Important e să gândim pozitiv şi sa ne păstrăm zâmbetul pe buze.

Facebook Comments

8 responses to “Așa îmi incep diminețile

  1. Ufff …. sunt atat de nervoasa merru si parca nimic nu ma multumeste… nici cand vine vorba de puiul meu cel mare. Si sunt nedreapta cu ea si apoi imi plang vinovatia… tare frumos ai scris…

    • Poate e sarcina de vina.. Dar sa vezi ce repede trece si va fi mai bine. Eu cand eram insarcinata ma miscam mai greu si ma enervam mai repede pentru ca explicam de multe ori si parca era degeaba.. Disconfortul fizic e de vina

  2. Cand ai unu, nu e deloc greu. Cel putin iti dai seama de treaba asta cand apare al doilea; ca sa nu mai zic si de al treilea. Eu sunt mamica de 3 baieti acum si, in prezent, in casa mea este teroare pentru ca alegem mobilierul pentru camera copiilor.

    • Sa stii ca asa simt si eu. Desi parea greu cu unul, acum realizez ca era foarte simplu. Esti o mamica eroina 🙂 nu vreau sa imi inchipui cate ai zilnic de facut. Mulțumesc de vizita!

  3. Deci cand vad ca zici ca era usor cu unul, jur ca mi se ridica blana pe mine si ma intreb cum o fi cu doi, daca e usor cu unul? :))

  4. Eu cred că vei găsi mereu motive de bucurie, chiar și în așteptarea de a-i revedea. Fii liniștită, toate se aranjează atunci când ai un suflet bun și o familie care te iubește.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *