Când copilul are un tantrum şi lumea din jur se bagă 

Vi s-a întâmplat vreodată să mergeți în parc, la mall, la market sau în altă parte şi copilul să aibă un tantrum, să vrea ceva, să plangă, iar deodată să apară un străin care încearcă să rezolve problema? Offf.. eu am pățit de multe ori.

tantrum

E groaznic când întâmpin o situație de acest gen. Dacă Edy are un moment de supărare, de nervi, de frustrare etc, eu încerc să mă adun, să mă gândesc care e cel mai bun mod în care să acționez şi să îmi păstrez calmul. Chiar atunci vine cineva şi începe: “vezi că te iau la mine dacă nu o asculți pe mami“, “vaaaai ce rușine, băiat așa mare şi plângi?” sau încă alte zeci de variante care mă termină mai tare decât tantrumul în sine.

De curând am văzut în supermarket o fetiță care vroia ceva. A început “să se smiorcăie” cum ar zice unii. Nu plângea cu adevărat, doar încerca să obțină. Un bărbat i-a zis mamei ei ceva de genul: “dă-mi-o mie dacă nu te mai ascultă“. Mama a răspuns “ia-o!”.

Ce credeți că s-a întâmplat?

Fetița a început să plângă tare de tot! Mama ei nici nu se uita la ea, cred că vroia să îi dea o lecție. Sunt sigură că nu a înțeles nimic din această situație. Ar fi fost normal să țină cu copilul ei, dar a băgat spaima în el. Practic i-a spus, indirect, că doar dacă e cuminte o ține, iar asta pentru un copil înseamnă lipsa iubirii.

De 8 martie am mers în piață să cumpărăm nişte flori. Edy era foarte obosit, era ora lui de somn, dar ne-am gândit că 10 minute nu sunt mult. Era foarte aglomerat şi nu a durat doar 10 minute. Plouase şi a găsit o baltă unde arunca pietre. Cineva i-a spus să nu mai pună mâna pe pietre pentru că au făcut cățeii pipi pe ele.

Nu l-a convins să renunțe la activitate mai ales pentru că eu îl las sa facă asta. I-am spus că trebuie să mergem, iar el a început să plângă. Încercam să îi explic că ne grăbim, când deodată a apărut cineva şi i-a zis: “dacă nu ești cuminte te bag în sac şi te iau cu mine“.

Cum reacționez eu când Edy are un tantrum şi cineva se bagă?

Fug! Am plecat în două secunde cu Edy de acolo. Nu am zis nimic şi cred că am luat decizia cea mai bună. Dacă m-aş fi certat cu cineva, ar fi trebuit să las copilul pe locul doi şi el chiar avea nevoie de mine atunci. Dacă aş fi stat acolo, nu rezolvam nimic. 

Când cineva se bagă în discuțiile noastre într-o situație delicată cum e un tantrum, pentru mine cea mai bună variantă este să ignor total şi să plec. Poate că Edy nici nu realizează că i s-a adresat lui dacă nu îi atrag eu atenția spre persoana respectivă.

E foarte greu să ții piept societății, să nu te gândești ce părere au cei din jur. Copilul merită atenție, respect şi răbdare. E într-o situație pe care nu ştie să o gestioneze. Cei din jur încearcă să ajute, dar ajutorul ăsta uneori face mai mult rău decât bine.

Tu cum reacționezi când cineva intervine între tine şi copil?

Facebook Comments

8 responses to “Când copilul are un tantrum şi lumea din jur se bagă 

  1. Eu aș asculta de sfaturile unor mame cu răbdare și experiență, cum ești tu. Țin minte cum părinții ne amenințau că ne duc țiganii dacă nu suntem cuminți. De aici s-au născut multe prejudecăți, cum ar fi că țiganii fură copiii oamenilor.

  2. Sigur ca nu ma bag daca un copil face ca toate alea, cu exceptia cazurilor in care detectez altceva acolo decat o simpla criza de isterie (fitze, tristete etc.). Si atunci uneori zambesc copilului, alteori fac ceva care sa-i distraga atentia si de obicei functioneaza.
    Eu am avut noroc cu un copil care a facut extrem de rar asa ceva (cred ca pot numara pe degetele de la o mana tantrumurile ei de pe strada) si de fiecare data am lasat-o sa faca, desi clar ca imi venea sa intru in pamant de rusine.
    Iar o singura data am nimerit fix in mijlocul unui dialog din acelea tampite, cum spui tu, cu un copilas care plangea si tipa in fata unei vitrine cu jucarii, vanzatoarea de marar de pe trotuar s-a oferit sa il ia acasa si mama a zis ca il da. Evident ca copilul s-a pus pe urlet si mai tare, iar eu nu m-am putut abtine si m-am bagat la propriu intre ei, linistind copilul, ca nu il da nimeni nimanui. Nu e OK nici sa critici parintele in fata copilului, deci mamei i-am aruncat doar priviri ucigatoare si am plecat. O s-o incasez intr-o zi, stiu 😉

    • Da, uneori poate trebuie intervenit, dar eu inca nu am intalnit situatii de astea. La noi in zona lumea are obicei sa se bage in seama la orice.. de exemplu sa te sfatuiasca sa imbraci copilul mai mult, sa ii pui caciula, sa il tii de mana cand coboara scari etc. Daca plange chiar si un pic deja se gaseste cineva sa intervina. Nici la mine nu a avut multe tantrumuri, dar atunci chiar era obosit si nu ii convenea nimic.

  3. Urasc asta. Si pe cei care se baga si pe cei care le intra in joc. Asa cum ai spus si tu, parintii trebuie sa tina cu copilul lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *