Vi s-a întâmplat vreodată să mergeți în parc, la mall, la market sau în altă parte şi copilul să aibă un tantrum? Adică să plangă tare pentru ceva, să fie o situație foarte greu de gestionat. Probabil asta o pățesc majoritatea părinților. Dar dacă deodată apare și un străin care încearcă să rezolve problema? Ați pățit? Offf.. eu am pățit de multe ori.
E groaznic când întâmpin o situație de acest gen. Dacă Edy are un moment de supărare, de nervi, de frustrare etc, eu încerc să mă adun, să mă gândesc care e cel mai bun mod în care să acționez şi să îmi păstrez calmul. Chiar atunci vine cineva şi începe: „vezi că te iau la mine dacă nu o asculți pe mami„, „vaaaai ce rușine, băiat așa mare şi plângi?” sau încă alte zeci de variante care mă termină mai tare decât tantrumul în sine.
De curând am văzut în supermarket o fetiță care voia ceva. A început „să se smiorcăie” cum ar zice unii. Nu plângea cu adevărat, doar încerca să obțină. Un bărbat i-a zis mamei ei ceva de genul: „dă-mi-o mie dacă nu te mai ascultă„. Mama a răspuns „ia-o!”.
Ce credeți că s-a întâmplat?
Fetița a început să plângă tare de tot! Mama ei nici nu se uita la ea, cred că voia să îi dea o lecție. Sunt sigură că nu a înțeles nimic din această situație. Ar fi fost normal să țină cu copilul ei, dar a băgat spaima în el. Practic i-a spus, indirect, că doar dacă e cuminte o ține, iar asta pentru un copil înseamnă lipsa iubirii. Iubire condiționată adică.
De 8 martie am mers în piață să cumpărăm nişte flori. Edy era foarte obosit, era ora lui de somn, dar ne-am gândit că 10 minute nu sunt mult. Era foarte aglomerat şi nu a durat doar 10 minute. Plouase şi a găsit o baltă unde arunca pietre. Cineva i-a spus să nu mai pună mâna pe pietre pentru că au făcut cățeii pipi pe ele.
Nu l-a convins să renunțe la activitate, mai ales pentru că eu îl las sa facă asta. I-am spus că trebuie să mergem, iar el a început să plângă. Încercam să îi explic că ne grăbim, când, deodată, a apărut cineva şi i-a zis: „dacă nu ești cuminte te bag în sac şi te iau cu mine„.
Cum reacționez eu când Edy are un tantrum şi cineva se bagă?
Fug! Am plecat în două secunde cu Edy de acolo. Nu am zis nimic şi cred că am luat decizia cea mai bună. Dacă m-aş fi certat cu cineva, ar fi trebuit să las copilul pe locul doi şi el chiar avea nevoie de mine atunci. Dacă aş fi stat acolo, nu rezolvam nimic.
Când cineva se bagă în discuțiile noastre într-o situație delicată cum e un tantrum, pentru mine cea mai bună variantă este să ignor total şi să plec. Poate că Edy nici nu realizează că i s-a adresat lui dacă nu îi atrag eu atenția spre persoana respectivă.
E foarte greu să ții piept societății, să nu te gândești ce părere au cei din jur. Copilul merită atenție, respect şi răbdare. E într-o situație pe care nu ştie să o gestioneze. Cei din jur încearcă să ajute, dar ajutorul ăsta uneori face mai mult rău decât bine.
Tu cum reacționezi când cineva intervine între tine şi copil?
8 Comments
racolta
iun. 16, 2017
emotiidemamica
iun. 16, 2017
Mama Aluniţă
iun. 16, 2017
emotiidemamica
iun. 16, 2017
Mama Aluniţă
iun. 16, 2017
emotiidemamica
iun. 16, 2017
Monica
iun. 16, 2017
emotiidemamica
iun. 17, 2017