Îi este frică de vacă. Preferă şopârlele

Lui Edy îi este frică de câini, de vaci, de oi, căprițe sau cai. Cred că are legătură cu mărimea, habar nu am. Sau cu vârsta lui :). Ştiu că e o perioadă care trece, de aceea nici nu mă stresez.

Mulți copii au frici de tot felul. Când era mic se temea de pungi, de zgomote puternice, de persoane străine, acum se teme de anumite animale. Cu mine de mână stă în preajma lor, dar nu se apropie. Preferă broaştele şi şopârlele. Nu-i nimic, toată lumea are frici. Unii de întuneric, unii de anumite lucruri, unii de lift, de înălțimi sau de locuri noi.

La capătul opus stă preferința pentru insecte, peşti, melci, broaşte şi şopârle. V-am mai scris că toată ziua suntem pe afară. Când intrăm în casă primul lucru pe care îl facem este să ne curățăm mainile cu dezinfectanti :). Nici nu mai ştiu pe câte gângănii a pus mâna, câte râme a întins şi câți melci sau lăcuste a stresat.

De curând a primit o broască țestoasă de râu pentru că toată lumea din familie este la curent cu preferințele lui. Am luat-o acasă şi am ținut-o cam o săptămână. I-am cumpărat mâncare, am încercat să îi creăm condiții, dar ni s-a părut că nu e destul.

Mirosea a baltă de la ea şi i-am spălat carapacea cu periuța şi puțin detergent, dar nu am scos mirosul. O țineam în garaj, într-un vas mare cu apă şi o piatră să se poată relaxa, dar tot chinuită părea.

De niciun fel de broscuțe nu îi este frică

Am dus țestoasa la un lac din apropiere unde mai văzusem şi altele, deci în mediul lor. Edy i-a dat drumul în apă şi a fost încântat că își va găsi o familie. Noi ne-am bucurat că a acceptat să îi dea drumul, însă bucuria a fost de scurtă durată. A găsit o altă broască şi nu era țestoasă.

Era seara şi pe alee a sărit în fața lui. A fost foarte bucuros să o vadă și a sărit să o prindă. Ea a vrut să fugă însă era un dâmb de pământ şi nu a reușit. Edy a vrut să o ducă acasă, ba chiar era convins că îi vom face şi ei condiții bune de trai :). A lăsat-o jos în parcare şi ea a intrat sub mașină. Nu a mai prins-o, spre bucuria noastră.

Şoparla a prins-o soțul meu de curând pe un lot de lucernă cosită. I-am dat drumul și am găsit-o din nou în aceeaşi zonă mai târziu. Cred că nu a avut unde să se ascundă. Atunci a prins-o Edy singur. Şi acum ne spune cât de vigilent a fost. Seara a lăsat-o într-un lan mare de iarbă și de atunci căutăm alta în fiecare zi.

Astăzi am gasit melci, în lipsa șopârlelor, dar nu mai prezintă mare interes. Încă vrea un șarpe, dar mie de șarpe mi-e frică. Poate dacă e unul micuț, liniștit, mă apropii. Totuși nu țin neapărat să întâlnesc vreunul.

Mă uit la Edy şi mă văd pe mine când eram mică. Tot așa, culegeam orice. Parcă nu aveam nicio frică. Ce vremuri…