Mă plimb, iar soarele cald îmi mângâie părul. Cerul e senin şi doar pădurea ne mai răcorește un pic. Doamne, cât de frumos e aici în iarbă.. Ioana doarme în wrap iar Edy fuge după fluturi. Mi-e dor de copilăria mea de la bunici şi mă bucur că cei mici ai mei au parte de joacă în aer liber.

De când a venit căldura ieșim în plimbări lungi şi, deşi obositoare, ne umplem de energie. Avem nevoie de aer curat. Pentru mulți dintre noi, ieșirile într-o zonă verde, fără mașini, au devenit un lux. Eu am parte de acest lux.

Edy nu se joacă cu prea multe jucării. Are cutii pline, din care rar alege două trei, însă afară parcă prinde aripi. Libertatea pe care i-o oferă natura nu a găsit-o în altă parte şi nicio jucărie nu i-o poate oferi.

Credeam că va fi plictisitor, credeam că îi va fi frică de insecte, dar se pare că de când ne trezim, trage de mine să ieșim. Ne grăbim să mâncăm micul dejun, să nu ratăm nicio părticică de zi. Ar da întotdeauna somnul şi mâncarea pe ieşitul afară.

Totul a început în primăvară. Am cules viorele şi ghiocei şi le-am plantat în grădină. Când am săpat, a văzut pentru prima dată râme. A cules râme timp de o lună şi a trebuit să sap toată grădina pentru asta :). Au urmat buburuze, gândăcei cu roșu şi negru, ploşnițe, iar acum e la fluturi şi lăcuste. Nu mai stă în curte, a lărgit aria de explorare la câțiva kilometri.

Joacă în aer liber

Mi-a zis astăzi că a văzut un șarpe. Cred că a auzit foşnind prin iarbă o şopârlă şi a fugit spre mine bucuros să îmi spună. Era foarte entuziasmat. Eu i-am zis să fugă dacă totuși vede șarpe, însă el insistă că îl va prinde. Sper să rămână la fluturi şi la lăcuste.

Când ne întorceam acasă a văzut o șopârlă şi ne-am chinuit amândoi să o prindem. Nu ne-a ieșit, șopârlele sunt sprintene. Edy ar mai fi stat, dar totuși eram de 5 ore afară..  I-am zis că o să îi decupez eu cateva şopârle din hârtie verde şi așa am reușit să îl fac să uite de supărare că nu a prins. Cât a mâncat, le-a lipit cu lipici pe hârtie.

Acum e la somn şi cred că mintea lui încă zburdă pe câmp așa cum a făcut el mai devreme. Doamne, cât a mai alergat după fluturi! Iar când am găsit şopârla, a fost cireașa de pe tort. Era în stare să se bage sub iarbă după ea:

„Mami! Hai! Prinde şopârla asta! Hai mami!”

Aş putea spune că a fost o zi minunată, dar încă nu s-a încheiat. Diseară cred că iar fugim după șopârle :).