Amintiri frumoase din copilărie

Înainte să citești acest articol îți propun să te gândești la două amintiri frumoase din copilărie. Îți voi spune mai târziu de ce. Eu am stat şi m-am gândit la copilăria mea şi m-au făcut să zâmbesc multe momente.

amintiri frumoase din copilărie

Mi-am petrecut majoritatea vacanțelor la țară. Mi-e dor de acea bucurie pe care o afişam când venea vara. Mi-e dor de multe lucruri pe care acum poate nici nu le-aş mai face..

  • Îmi plăcea să mă cațăr în copaci. Aveam un nuc al meu în care stăteam şi jumătate de zi. Nu mă plictiseam niciodată.
  • La străbunici trebuia să fie tot timpul aranjată curtea şi cu cât ne spuneau mai des “nu călca iarba”, cu atât ne întărâtau mai tare să fugim prin ea. Ne urcam pe poiată (eu și sora mea) şi îi pândeam să vedem când pleacă, să le facem deranj.
  • Bunicii mei aveau oi şi stână. Adoram să stau acolo, să fac baie în iaz şi să mănânc brânză cu mămăligă :). Asta aş face şi acum.
  • Îmi amintesc că la bunici fugeam pe toate văile. Mă murdăream de noroi şi mă schimbam pe furiş.
  • Aveam grijă de animalele bunicilor. Îmi era drag să ajut la treburile gospodăreşti. Bunica ne făcea turtițe şi cozonac şi mă lăsa să mă joc cu aluatul.
  • Îmi amintesc cu mare drag excursiile în care am fost, inclusiv cele cu cortul, cu părinții. Era atât de frumos încât îmi doream să nu se mai termine.
  • Aproape în fiecare an mergeam la o mătușă din Constanța. Ne ținea la ea chiar şi o lună pe timpul verii şi nu era genul care ne interzicea multe.

Pentru unii poate nu inseamnă nimic amintirile mele, însă eu le-am trăit. Dacă închid ochii pot simți şi acum adierea vântului de atunci şi mirosul turtelor. Aş putea să mai scriu multe amintiri, dar scopul articolului e altul.

Te-am rugat la început să te gândești şi tu la câteva amintiri frumoase din copilărie. 

Dacă te-ai gândit așa cum te-am rugat, cred că ai putea observa că majoritatea amintirilor frumoase pe care le avem s-au petrecut în aer liber. Aşa a fost şi la tine? Amintirile tale au legătură cu exteriorul? Dacă da, crezi că și copiii noștri au nevoie de cât mai mult stat afară ca să aibă amintiri frumoase?

Şi eu jucam jocuri lângă bloc, fugeam, râdeam, ba chiar am luat şi păduchi de la o fetiță. Râd şi acum când mă gândesc. Nu o să mai fie la fel de amuzant când copiii mei vor avea păduchi, dar asta e altă discuție.

Ce le oferim acum copiilor noștri?

Generațiile noi vin la pachet cu tehnologia. Ne văd pe noi cu telefonul sau tableta în mână, așa stau şi ei. Noi preferăm să stăm în casă, nici ei nu se simt atraşi de exterior. Dacă vor să iasă, aleg mall-ul și spațiile de joacă închise. E bine așa?

Avem nevoie de aer, cât a mai rămas curat. Copiii noștri au nevoie de acea libertate pe care o aveam şi noi când eram mici. Au nevoie să își facă amintirile frumoase. Au nevoie să zburde, să vadă ceea ce ne oferă natura. 

Trăim alte vremuri, e drept, dar noi, părinții putem fi un exemplu bun pentru ei. Am putea fi, dar noi am uitat şi cum e să stăm desculț pe iarbă. Acum ne e frică de iarbă pentru că sunt căpușe. Nu lăsăm copiii să exploreze cât ar vrea.

În momentul când copilul depășeşte trotuarul, părinții îl strigă. Motivele sunt multe. Se murdărește, de parcă nu ar putea fi scos cu niște haine care ar putea fi murdărite. Pot fi căpușe, de parcă nu ar exista zeci de sprayuri pe piață împotriva lor. Se poate împiedica sau poate urca undeva unde “nu poate”. Poate călca în răhăței etc. 

Ce putem face?

Să îi lăsăm să exploreze. Mai devreme sau mai târziu vor urca pe tot felul de lucruri, vor escalada şi se vor lovi. Nu putem noi decide ceea ce nu pot ei face. Dacă îi lăsăm, s-ar putea să ne demonstreze contrariul. Îi putem învața cum să ocolească răhățeii în loc să îi ferim noi să nu calce. 

Copiii au nevoie de curaj, au nevoie să învețe lucruri şi să se simtă capabili. Dar uneori noi, părinții, îi tragem în jos. 

Copiii noștri vor o copilărie frumoasă. Nu va putea fi ca a noastră pentru că nu mai sunt aceleași vremuri, însă e bine să le dăm ocazia să facă ce făceam și noi şi nu ne bătea nimeni la cap. Gândește-te ce bine era atunci!

Crezi că ai putea face asta?

Facebook Comments

6 responses to “Amintiri frumoase din copilărie

  1. Numai două amintiri plăcute? 🙂 Mi-ai provocat o sumedenie, cu cele pe care le-ai enumerat. Eu aveam un liliac, între frunzele căruia mă ascundeam de toți. Astfel de jocuri le trebuie și copiilor din ziua de azi.

  2. Excelent articol!!

  3. Ahaaa… Catarat in copaci… Super… Iubesc asta… sa vad lumea de sus… Daca-ai sti de cate ori am dat cu fundu’ de pamant si de cate ori m-am dus acasa plina de zgarieturi! 🙂
    Normal ca cele mai frumoase amintiri sunt cele petrecute in aer liber. Aer liber inseamna libertateeeee!
    <3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *