Am avut câteva zile pline. Ioana e agitată din cauza achizițiilor şi a dinților, dar îi face bine să iasă la plimbare. Cred că lucrurile noi îi distrag atenția şi uită de durere, dar așa e mai liniștitor și pentru mine, că o văd veselă.

Edy vrea să meargă din ce în ce mai mult pe jos. Facem câte 5-6 km sau mai mult dimineața, iar seara încă o repriză de mers mai scurtă. Asta înseamnă că ieşim mult pe afară. Ioana nu stă în cărucior, o țin în wrap sau în brațe. Încă nu i-au ieșit dinți, s-a modificat gingia, e umflată în mai multe locuri dar nu zgârie niciunul.

Mi se pare că doarme destul de puțin pe timpul zilei. Are zile când după amiază abia dacă a dormit o oră adunată. Somnul de la 16 e cel mai lung, de 2 ore sau 2 ore jumătate (dacă stau lângă ea). Apoi mai are un somn scurt, plus cel de noapte.

Când e obosită, e irascibilă şi nu îi convine nimic. Când se trezește din somn e veselă, dar începe să se antreneze cu ridicatul în 4 labe și dacă nu îi iese începe să plângă.

Copiii mei se joacă împreună

Edy e cel care îi luminează zilele și asta mă bucură cel mai tare. Dacă îl vede, e așa de fericită că începe să dea din mâini şi din picioare şi să râdă în hohote. Cel mai mult îi place să îl vadă că sare pe pat.

O îmbrățișează dimineața când se trezesc, o mângâie și o pupă toată ziua. Ea nu prea ştie ce se întâmplă şi ripostează când se simte prea strânsă, dar mai târziu o să înțeleagă. Îi zornăie jucării şi o strigă ca să o facă să zâmbească.

Ieri, când am ieșit, a fost foarte bine până când Ioana s-a obosit și a început să plângă fără să o mai pot liniști. Locuri noi, lume multă care o admiră.. unii ar zice că e deochiată :)). Eu zic doar că nu dormise destul. Problema e că nici nu vrea să adoarmă, iar căldura e şi ea de vină. Când a fost mai răcoare a dormit în wrap mai bine de o oră.

Eu pe Edy îl las de obicei câte o oră în cadă să se bălăcească. Într-o seară l-am întrebat dacă vrea să o bag şi pe ea cu el acolo. A vrut, așa că entuziasmul a fost la cote maxime pentru amândoi. El lua apă în gură și o stropea pe ea, ea râdea cât o ținea gura. Mă uitam la ei şi nu îmi venea să cred. Ce a trecut timpul.. Copiii mei se joacă împreună. 

Când vezi asta, e ca la primii paşi sau când auzi primul „mama”. Sunt un val de emoții de toate felurile, de la extaz la mulțumire sufletească. Mi-e tare drag de ei. Sunt firi diferite dar cred că aveau nevoie unul de celălalt.

Uneori pun capul pe pernă şi aștept să adoarmă amândoi. Aş vrea să mai stau pe blog, să mai scriu, să mai văd noutățile, dar sunt obosită și mă fură somnul. Mâine vine încă o zi. Va fi cu lucruri noi, cu provocări dar şi cu mulțumire sufletească.

Îl văd cum își apropie perna de ea şi o mângâie din când în când. Să imi doresc ceva mai mult?

Nu. Nu mai am nevoie de nimic atunci când văd că se iubesc ❤. Mă simt completă, liniștită și fericită.