Diverse / Povestiri din viata

Cum am ales grădinița pentru Eduard?

cum am ales grădinița prima zi de grădiniță

 

Anul acesta este foarte important pentru Eduard, pentru noi toți. A venit pe lume sora lui, a renunțat la pampers şi urmează să înceapă grădinița. Peste aproape două luni. Sunt trei pași importanți care au pus şi pe mine multă presiune, dar sperăm să încheiem şirul evenimentelor cu bine.

cum am ales grădinița

Anul şcolar 2017-2018 începe pe data de 11 septembrie 2017. Exact în acea zi Edy va împlini 3 ani.

Eu cred că până la urmă totul ține de educator. Dacă avem noroc să fie pe gustul lui Edy, pentru mine altceva nici nu mai contează aşa mult. Vreau să îl văd relaxat, să i se permită să fie el. Nu cred că îl plafonăm într-o grădiniță de stat. Vom vedea ce îi place, cum se descurcă, dar simt că va fi bine.

Noi am fost să vedem mai multe grădinițe şi de stat și private şi am plecat din fiecare loc cu impresii mai bune sau mai puțin bune. Astăzi vreau să vă spun cum am ales grădinița, de ce am ales o grădiniță de stat şi ce mă face pe mine să am emoții de mămică.

Frica mea cea mai mare a fost (şi încă este) acomodarea.

Ştiți şi voi că, în general, la grădinițele de stat acomodarea se face cu copilul smuls din brațe pe hol. Pe principiul: “lasă că dacă plânge își revine el şi până la urmă se obișnuiește”. Nu am fost niciodată de acord cu astfel de metode, mai cu seamă că Edy nu a plâns niciodată lăsat în voia sorții.

Cum am ales grădinița?

Prima dată l-am înscris pe Edy la una din cartierul bunicilor în ideea că uneori vor merge ei să îl ia dacă noi nu o să reușim. Eram siguri că acolo vrem, am mers cumva la sigur. Cineva ne spusese că are acolo nepotul care e pretențios la mâncare şi îi strecoară ciorba. Era super încântată de acest lucru. Dar fiecare are propriile pretenții, pe mine nu mă interesează supa strecurată.

Când am intrat am dat chiar de doamnele care urmau să ia grupa mică din toamnă. Am stat un pic de vorbă, doamna mai tânără era foarte ok, cea în vârstă era contra ideilor mele. Totuși mi-au lăsat impresia că ne vom descurca cu acomodarea. Au zis că e mai bine ca părintele să nu rămână pe hol şi că treptat (azi un pic, maine un pic), reușim.

Am zis că las de la mine. Mâncarea era făcută acolo, era aproape de bunici, numai bine. Am depus o cerere provizorie. După puțin timp am vorbit cu o prietenă care avusese copilul înscris trei săptămâni şi mi-a zis că l-au terorizat la acomodare. Îl lăsa plângând şi îl găsea tot așa după câteva ore. M-a speriat şi am decis să căutăm în altă parte.


La noi în oraş sunt două grădinițe private.

Una destul de scumpă pentru bugetul nostru actual, aproape de bunici și mai departe de noi. La prima vedere îndeplinea multe condiții. Am pus în balanță dacă se merită sau nu şi rămăsese să ne mai gândim după ce mai vedem şi altele.

Cealaltă, mai ok ca preț, nu ne-a încântat deloc. Lumea din oraş vorbeşte de bine despre ea pentru că sunt îngrijiți copiii. Când am mers acolo am dat chiar peste cea care urma să fie educatoarea lui Edy. Nu a ştiut să ne spună prea multe, parcă nu avea cuvintele la ea. Mi-a zis că au activități în funcție de tema săptămânii şi cam atât.

Când am întrebat de acomodare a zis că facem să fie bine şi pentru mine, că pot rămâne un pic, că o să vedem. După aceea i-a sunat telefonul şi a vorbit vreo 5 minute. Nu aveau spațiu exterior decât unul minuscul, mâncarea era de tip catering, deci în final a ieșit din calcul. 


Una dintre grădinițele de stat lăudate, de la noi din oraş, e mai departe de bunici. Ăsta a fost motivul pentru care nu ne-am dus acolo de la bun început.

Avem câțiva prieteni care au copiii înscriși şi toți sunt extra mulțumiți. Am mers şi noi în final să o vedem.

Când am ajuns, am intrat în spate direct la spațiul de joacă. Au multe tobogane, 3 gropi de nisip, leagăne şi măsuțe cu scaune. Mi s-a părut de vis. Era plin de copii mai mari şi erau şi câteva doamne în vârstă care îi supravegheau.

Edy a fost foarte încântat, i-a plăcut din prima clipă. A văzut cum se jucau copiii afară, la măsuțe, cu plastilina, iar asta e una dintre activitățile lui favorite. Am mers în interior la biroul directorului şi cât am trecut pe culoarele cu copii a fost fascinat. Am văzut doamne tinere și câteva persoane care aranjau pătuțuri pentru somn. Directorul a fost destul de ok dar tot de părere că părintele nu are ce căuta pe hol în primele zile. Mi-a zis că e mai bine să se producă ruptura mai repede.

Nu sunt de acord nici acum cu acest tip de acomodare dar am decis să îl înscriem acolo. A fost singura grădiniță de unde Edy nu a cerut să plecăm şi despre care mi-a mai vorbit o săptămână după aceea. Cred că discutând și cu el şi cu doamna educatoare, voi reuși să îl ajut să se acomodeze bine, plus că nu îl voi lăsa mult la început.

Am avut inima strânsă după ce am depus actele. O mie de întrebări mi-au trecut prin cap şi până nu va veni prima zi, nu voi şti la ce să mă aștept. În schimb am tot discutat cu el şi l-am pregătit foarte mult pentru asta. Mă simt mult mai liniștită decât eram acum două-trei luni.

Cum ştie Edy că va fi la grădiniță?

Nu i-am zis că o să plec, dar i-am zis că doamnele îmi vor ține locul acolo. I-am zis că eu mă voi gândi la el şi că voi face mâncare acasă cât el se va juca şi va face tot felul de activități. I-am zis că îl voi duce şi îl voi aduce în fiecare zi, iar el va merge acolo așa cum merge tati la serviciu. Nici nu vrea să îi spunem grădiniță, zice că merge la serviciu.

cum va fi la gradinita

Știe că vor fi mulți copii, că vor mânca acolo, că vor cânta şi dansa, decupa sau lipi. I-am arătat şi filmulețe pe internet ca să nu fie o surpriză. I-am povestit despre faptul că vor avea wc-uri micuțe şi i-am arătat lenjeriile de pat pentru când va dormi la amiază.

Mi se pare că e pregătit şi că grijile mele sunt prea multe pentru ceea ce va fi de fapt. Mai sunt cam două luni până va începe şi am timp să îl învăț şi cum să reacționeze în cazuri mai dificile. Mi se pare că acum socializează mult mai bine cu copiii, dar uneori se panichează dacă nu ştie ce să facă.

Nu mi-e frică de sistem. Știu că doamnele se ocupă de copii, că mâncarea e bună, că au spațiu destul de mare. Am fost, am văzut. Ştiu şi că Edy se va descurca excelent, că va fi minunat. Dar mi-e frică de primele zile.

Faptul că nu ştiu cum se întâmplă lucrurile acolo e ceea ce mă neliniștește cel mai mult. Îmi pun în minte o mie de întrebări. Adică ce metode folosesc atunci când un copil plânge că se simte nesigur în acel mediu nou? Cum gestionează conflicte? Ba chiar mă întrebam cum procedează în primele zile, când nici nu știu cum îi cheamă pe copii, să țină evidența lor, să ştie ce părinte trebuie să sune dacă e vreo problemă.. Poate trebuia să întreb mai multe, dar faptul că Edy a fost încântat acolo mie mi-a dat multă încredere.

Voi cum ați ales grădinița? Ce ganduri negre vă trec (sau vă treceau) prin cap? 

Orice mesaj din experiența voastră mă ajută!

Facebook Comments

Citeşte şi:

Diverse / Povestiri din viata

Suntem norocoşi că îi avem sănătoși

norocoşi că îi avem sănătoși

Astăzi m-am întâlnit cu o fostă colegă de școală generală. Știam că are copil, ne mai văzusem şi anii trecuți in oraş. Ne...

Diverse / Povestiri din viata

Sunt zile în care vrei, dar nu poți. Ai vrea să nu ridici vocea, dar impulsul de moment e altul

vrei, dar nu poti furioasa nervoasa

Ești o mamă puternică. Una care simte că poate muta munții din loc şi care e tot timpul acolo pentru puii ei. Ești acea mamă ca...

Diverse / Povestiri din viata

Am revenit acasă, după aproape trei săptămâni de vacanță

acasa din vacanță

Am ajuns la casa noastră, la merele şi perele noastre, la trandafirii cei frumoşi şi roşiile noastre coapte. La soțul de care mi-...

Povestiri din viata

Vărsături apoi febră. Iată de ce să stăm departe de mâncarea gătită din comerț

febra fara diaree toxiinfecție

Au trecut aproape 3 ani fără să avem probleme cu răceli mari, febră sau dureri de burtă. N-am avut nopți petrecute în spital ş...

14 Comments

  • avatar image

    Mamica Mariei

    Iul 12, 2017

    Reply

    Stii foarte bine cum a fost la noi... Maria are 11 luni de gradinita... dar are si acum momente cand vrea sa stam cu ea, sau ne spune ca nu vrea sa mearga la gradinita... are momente cand plange dupa noi... plec cu inima indoita atunci... dar ce vreau sa spun este ca treaba cu gradinita e un pas important si trebuie sa fiti pregatiti pt tot felul de situatii si sa nu renuntati daca plange o data... copiii la gradinita se iau unii dupa altii si vor fi copii care vor plange dupa parinti... e posibil sa fie influentat si de ceilalti. In alta ordine de idei, rabdare si putere sa aveti... si incredere ca totul va fi bine... va pupam

  • avatar image

    Antoaneta

    Iul 12, 2017

    Reply

    Eu am doi copii. Cu fetita am mers la o gradinita de stat, laudata. Desi un copil foarte sociabil si prietenoasa, am avut probleme cand se trezea noaptea tipand ca nu vrea sa fie batuta. NU, nu erau educatoarele, ci un baiat foarte agresiv care musca, lovea, tipa, iar fiica mea s-a speriat rau de tot. Plus ca a plans in fiecare zi de gradi’. Dupa 3 zile, a facut febra si am oprit-o acasa. Am gasit o gradinita de cartier mult mai aproape de noi si a fost dragoste la prima vedere cu educatoarea ei.
    La baiat, au stat altfel lucrurile. Fetita era la clasa 0 (prima generatie de clasa pregatitoare) si am decis sa il inscriem la o gradinita din apropierea scolii. Inceputul (adica primele 2 zile) a fost ingrozitor…directoarea o mare spagareasa (desi apartineam cu buletinul) a incurcat lucrurile si, dupa ce ca era traumatizat ca era departe de mine pentru 4 ore, ne-a anuntat ca, de fapt, era inscris la alta grupa, nu la cea unde il lasasem in prima zi. Norocul a fost ca educatoarea (tot in varsta ca si la fetita) era painea lui Dumnezeu si a stiut cum sa trateze situatia. In plus, multumita ei am aflat de un medic ortoped cand baiatul s-a lovit puternic la genunchi si a facut un chist.
    Cred ca primele zile de gradinita sunt cele mai grele nu doar pentru copil, ci si pentru parinte. Eu am plans la ambii copii de parca cineva imi rupea ceva din mine. E greu de explicat mai ales ca intotdeauna am vrut sa creasca sa fie independenti. Ideea e ca nu cred ca exista vreo mama care sa nu planga si sa nu sufere cand isi vede copilul ca sufera.
    Primul instinct e sa iti iei copilul acasa si sa nu il mai duci la gradi’ in veci de veci. Apoi depasesti momentul si observi ce bine ii prinde copilului un mediu educativ, social, cultural alaturi de copii si o educatoare blanda si buna la suflet.
    Va doresc sa aveti o asemenea experienta, cu oameni minunati care sa iubeasca copiii!

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 12, 2017

      Reply

      Mulțumesc ca mi-ai impartasit din experiența ta. Ma ajuta foarte mult, sa știi. Sunt sigura ca nu va fi usor dar eu de obicei ma pot pastra in aparenta ok. Sufletul e cel zbuciumat. Nu cred ca voi plange insa imi va bate inima ca la iepure. Multumim pentru urari. Si eu imi doresc sa fie bine si am incredere ca asa va fi. Edy vorbeste foarte bine si imi poate povesti ce si cum a fost acolo. Sper!

  • avatar image

    Carmen

    Iul 12, 2017

    Reply

    Eu am dat-o la creșă. Deci incă face în Pampers și are 1 an și 6 luni. Am ales o acomodare treptată. 2 luni program de 3 ore și după vom crește perioada. Momentan este în programul de grădiniță și totul este ok. Ii plac mult copiii, se joacă, doamnele spun că mănâncă bine, nu plânge, pare totul ok. Din păcate, in prima lună s-a tot îmbolnăvit. A făcut o otită foarte urâtă.

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 12, 2017

      Reply

      Eu ma gândeam ca in primele doua zile sa stea o ora, apoi 2 si sa cresc in functie de cum se simte el. Nu mi-e frica de îmbolnăviri desi pana acum in afara de cativa muci nu a racit. Multumesc de mesaj! :*

  • avatar image

    IrinaS

    Iul 12, 2017

    Reply

    Mi se pare un pas tare greu. De câte ori mă gândesc la asta, mi se pune un nod în stomac. Mă mai agăț de timp…că mai avem mult până atunci.

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 12, 2017

      Reply

      Sa stii ca am fost si mau stresata de atat. Cand era mic ii era frica de copii. O mare perioada a ocolit copiii, a fugit de ei si a plans daca s-a apropiat vreunul. Acum e invers. Mi se pare ca se descurca bine in preajma lor. Cred ca de asta se spune ca la 3 ani majoritatea copiilor sunt apti sa intre in colectivitate. Va urez si voua succes de pe acum!

  • avatar image

    Cris

    Iul 12, 2017

    Reply

    Noi am ales simplu: gradinita din capatul strazii. Nu mi-am batut prea tare capul, pentru ca 90% dintre copiii de la noi de pe strada fusesera acolo, asa ca am avut feedback mai mult decat mi-as fi dorit. S-a dovedit a fi o alegere foarte buna pana la urma.

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 13, 2017

      Reply

      Ma bucur pentru ca a fost asa usor

  • avatar image

    coco

    Iul 13, 2017

    Reply

    noi am ales dupa apropierea de casa, pentru comoditate... si am nimerit tare bine!

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 14, 2017

      Reply

      Ce bine de voi! Super asa!

  • avatar image

    Racolța

    Iul 13, 2017

    Reply

    Ce bine că ai avut de unde alege, iar alegerea ta mi se pare cea mai bună! Frica de înstrăinare temporară e inevitabilă pentru o mămică, dar vă veți obișnui cu toții, vă veți adapta la felul de funcționare a grădiniței, și poate va ajunge și surioara lui Edy tot acolo. Jocurile cât mai variate au un rol decisiv.

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 13, 2017

      Reply

      Surioara sunt sigura ca il va urma pe Edy chiar daca va fi acolo sau in alta parte ;). Multumesc de cuvintele frumoase!

  • Pregătiri pentru prima zi de grădiniță - Emotii de mamica

    Sep 10, 2017

    Reply

    […] mult mă gândesc la prima lui zi acolo. Eram tare stresată acum jumătate de an pentru că grădinița pe care am ales-o e una de stat. Cei de acolo merg pe principiul că e mai ușor să se acomodeze copilul dacă […]

Leave a comment