Parenting

Câteodată e înfipt adânc în realitate, câteodată e desprins din povești

copil inteligent desprins din poveşti

Edy împlinește 3 ani peste o lună. Nu știu cum sunt alți copii la această vârstă, dar al meu pui e într-o lume magică :). Câteodată îmi dă senzația că e înfipt adânc în realitate, câteodată e desprins din povesti. Are preferințe foarte clare şi perioade bine delimitate.

copil inteligent desprins din povesti

E desprins din povesti

Întâi au fost mingile în topul preferințelor. Apoi trenurile, planetele, animale marine şi altele. Dacă îl întreba cineva acum vreo două luni cum îl cheamă, spunea “şopârlă”. Acum are zile şi zile. Ba e betonieră, ba e excavator, ba e macara. Îi plac utilajele mult de tot şi de fiecare dată se “transformă” în câte ceva.

Nu ştiu dacă așa fac toți copiii. Uneori e frustrant să explic tuturor de ce zice că e broască, tren sau lăcustă şi mai frustrant e când denumeşte aşa şi alte persoane. Însă de cele mai multe ori îl înțeleg. Am stat şi l-am privit mult timp să îmi dau seama motivul. Cred că e un mod de a-şi învinge emoțiile. Adică ajutându-se de lumea lui preferată, reușește să prindă curaj, să scape de frici.

Peste o lună începe grădinița şi nici nu vrea să audă cuvântul ăsta. Dar acceptă dacă zice că grădinița e o stație de betoane cu multe betoniere :).

Câteodată are o nevoie de control foarte mare şi căutăm variante să obținem cooperarea. De exemplu veneam de la plajă şi era obosit. Nu voia să poarte șapcă, nu voia nimic în picioare şi deşi i-am adus zece argumente, răspunsul era în continuare “nu”. Nu îl interesa că poate face insolație, nici că se poate răni la picioare, nu părea să îi pese de nimic.

În momentul în care am vorbit pe limba lui, lucrurile s-au rezolvat ca prin minune.

În acea zi era excavator, aşa că l-am rugat să protejeze utilajul punând șapca pe cabină şi şenilele în picioare. În două secunde Edy era încălțat, cu șapca pe cap şi râdea la mine ca şi cum nimic nu se întâmplase.

E înfipt adânc în realitate

Am încercat să fac cu el teatru de păpuși. Adică să luăm amândoi câte o jucărie şi să le facem să vorbească. L-am întrebat ce zice a lui şi a zis că nu vorbeşte, că e de jucărie :). L-am lăsat în pace cu asta dar de curând a fost o fază simpatică. O fetiță de vârsta lui Edy se juca cu cănițe de ceai. Servea păpușile şi l-a servit şi pe el. Se prefăcea.

Dialogul a fost ceva de genul:

Ea: Vrei puțin ceai?

El se uită în cană şi zice: unde e ceaiul?

Ea: Aici.

Îi întinde o ceşcuță şi el se uita nedumerit. Eu îi explic că doar se preface că e ceai acolo, e doar un joc şi că dacă vrea, se poate preface și el că bea ceaiul. S-a prefăcut şi apoi i-a întins cana.

Eu zic: Poți să îi mulțumeşti pentru ceai.

El zice: Mulțumesc pentru cană 😂😂.

Astăzi, Edy este Maşină de gunoi. Da, probabil sunt singura ciudată care iese la plimbare cu “mașina de gunoi”, însă trebuie să aștept să treacă şi perioada asta. El nu vede lucrurile așa cum le văd eu. Mi-a zis că îi place că mașinile de gunoi au cabină și în spate mult loc. Nu se gândește la miros, are o altă perspectivă. Nu am de gând să i-o stric.

Mi se pare fascinantă dezvoltarea copiilor. Până să fiu mamă nu am știut cum e. Nu realizam câte etape se parcurg şi ce presupun ele. Cei mici sunt atât de sensibili, buni, spontani şi nu se lasă influențați de lumea din jur atunci când au o părere. Nu văd lucrurile rele prima dată, sunt optimişti şi emană puritate.

Şi ceea ce simt eu e desprins din povesti, e ireal, nu îți pot exprima în cuvinte. Trebuie să simți pe propria piele.

Copilul tău cum e la 3 ani?

 

 

Facebook Comments

2 Comments

  • avatar image

    Racolța

    Aug 12, 2017

    Reply

    Pe lângă alte binecuvântări, ai ocazia să te joci și tu cu tot felul de utilaje în miniatură. Eu doar mă uit la ele și le admir prin vitrină. :)

    • avatar image

      emotiidemamica

      Aug 12, 2017

      Reply

      Deci e mai bine ca mine :)

Lasă un răspuns