Activitati si jocuri

Plânge când îl duc la grădiniță. Mi-a zis că îi e greu acolo..

Cu părul ciufulit de după somn mă întreabă dacă s-a făcut “mâine” şi dacă trebuie să plece la grădiniță. Ar mai vrea să stea o săptămână în pat când e vorba de așa ceva. Ar vrea să vină iar week-end-ul.

A sunat alarma şi el ştie care e programul, dar încearcă să fenteze cât de mult poate. Îi pregătesc periuța şi îl las un pic să stea cocoțat pe pernă pentru că așa simte că îi fac pe plac. Şi-a tras și pătura pe el să fie sigur că nu pleacă de acolo, dar deodată îşi amintește că trebuie să se spele pe dinți. Îl anunțasem deja că i-am pus pastă iar lui îi place mult să aibă dinții albi. Ăsta e un obicei peste care nu sare niciodată, nici când e supărat.

Am pregătit hainele de cu seară. El şi-a ales bluzița portocalie cu minge şi pantalonii albaștri. Nu face mofturi la îmbrăcat, a făcut asta deja aseară, dar acum nu își schimbă alegerile. Doar la haine, bineînțeles, pentru că aseară zicea că vrea la grădiniță, astăzi s-a răzgândit.

O îmbrac pe bebeluşa mică în timp ce el îmi zice că e sâmbătă. Nu e sâmbătă, ştiu că și-ar dori să fie. Mă mișc repede pentru că am totul pus la punct de aseară şi îi povestesc ce facem după grădiniță. Simt că suntem în grafic şi că totul decurge grozav. I-am zis că în dimineața asta suntem doar noi trei şi e bine să cooperăm.

Îi urc în mașină, fiecare în scăunel, cu centurile puse. Ioana râde cu gura până la urechi, el se uită pierdut pe geam. Mă doare sufletul când îl văd așa dar nu vreau să îl las să-mi vadă slăbiciunea. Ar profita de ea. Pun muzică şi le cânt ceva, poate aşa mai destind atmosfera, dar ochii lui nu se mișcă de pe geam.

Mergem pe drumul lui favorit, vedem ce îi place lui şi totuşi până la grădiniță nu zice nimic. Ştie ce urmează să facem, niciodată nu l-am păcălit. Probabil s-a resemnat, sau cine ştie.. De obicei când ajungeam acolo începea să spună că nu vrea să mergem, dar azi e foarte liniștit.

Mi-am zis că îl voi lăsa ușor acolo dar de fapt plânge când îl duc la grădiniță

I-am scos pe amândoi din mașină şi el părea relaxat. A stat cuminte cât am pus-o pe ea în sistem. L-am luat de mână şi când am intrat pe poartă m-a tras şi a început să plângă instantaneu. Simțeam că greul de acum începe.

Îmi zice că ar vrea să ne plimbăm şi să stăm încă în pat, eu încerc să îi spun că după grădiniță mergem la plimbare. E greu să vezi că suferă şi merge doar pentru că așa zice mami sau tati. O să îi placă vreodată? Pare fac rău că îl mai duc?

După câteva explicații îl conving să urce. Pășește încet şi lacrimile încă îi curg şiroaie. Îl înțeleg şi parcă l-aş lua de acolo ca să petrecem zilele aşa cum o făceam noi, dar nu i-aş face un bine. Are nevoie de colectivitate şi eu ştiu asta. Nu știu cum să procedez…

Ajungem sus şi stă să îl schimb de încălțări. Mă întreabă dacă mai stăm un pic împreună şi după ce mai stă cu mine două-trei minute îi ofer o îmbrățișare “cu energie”. Își ia sticla cu apă şi o zbugheşte în sală fără să se uite înapoi. Ştiu că îi vine iar să plângă. Fiecare zi e o despărțire, chiar şi pentru câteva ore.

Unele dimineți sunt mai bune, altele îmi frâng inima. Mă întreb dacă fac bine că îl duc așa. Are trei săptămâni de grădiniță şi mă tot consolez cu gândul că va fi mai bine.

Oare chiar va fi mai bine?

Nu vrea să se joace cu copiii. De fapt poate vrea, dar nu ştie cum. Poate încearcă, dar nu îi iese. Am încercat să îl ajutăm noi cu joc de roluri acasă, dar ştiu că acolo nu e ca acasă, sau cel puțin el nu se simte ca acasă.

Când merg să îl iau, tot timpul începe să plângă. Se bucură atât de tare, încât îi dau lacrimile. Are emoții, știu. E încă mic şi nu le poate stăpâni prea bine. Dar dacă toată ziua se simte abandonat şi faptul că mă vede îi infirmă suspuciunea?

Zilele trec. Seara e bine, e vesel, e fericit că e acasă. Diminețile sunt încărcate de emoții care răbufnesc de câte ori au ocazia. I-am zis că e bine să plângă, să se descarce şi să poată avea o zi liniștită.

Mi-a zis că îi e greu acolo…

Facebook Comments
Păstrează doar utilajele, cursa cu mașini Oball şi trenurile
Povestea copilului care vrea să deseneze

No comments

Lasă un răspuns