Eduard este un copil minunat. La o primă vedere ai putea spune că trăiește într-o lume de poveste, dar de fapt imaginația lui nu are limite. Este inteligent și știe exact ce își dorește. Adoră utilajele şi ține cu dinții de propriile preferințe. 

Faptul că a început grădinița a fost un pas greu pentru amândoi. Am vrut să fie o trecere lină, dar a fost greu. Ne-am lovit de mentalități învechite, de un sistem prăfuit. Am considerat că dacă vom comunica va fi bine, dar relația e foarte rigidă. Nu ştiu ce va urma.

Vineri, când am mers să îl iau, am întrebat educatoarea ce activități au avut. Mi-a zis că au pictat un copac şi că Edy își dorea să picteze o betonieră adevărată. Când am auzit asta, m-am bucurat nespus, dar fericirea a ținut prea puțin. Doamna nu l-a lăsat să deseneze betoniera.. pentru că nu mai aveau timp.

Mi-am amintit de povestea copilului care vrea să deseneze, scrisă de Jack Canfield pe care te invit să o citești și tu.

Într-o zi un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băiețelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit… iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.

Într-o dimineață, când băiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: “Astăzi o să facem un desen”. “Grozav”, a spus băiețelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Şi și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început să deseneze…

Dar profesoara a zis “Așteptați!”, “Nu începeți încă!”. Și a așteptat până când i s-a părut că toți
copiii sunt pregătiți. “Acum o să desenăm o floare”, a zis ea. “Grozav” s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Așteptați, vă voi arăta eu cum să colorați”. Și a desenat o floare roșie cu o tulpină verde. “Acum puteți începe!”. Băiețelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei, dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era roșie, cu o tulpina verde.

Într-o altă zi, când băiețelul intrase în clasă prin ușa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astăzi o să facem ceva din argilă”. „Grozav”, a spus băiețelul, caci îi placea să lucreze cu argila. Știa să facă tot felul de lucruri din argilă: șerpi și oameni de zăpadă, elefanți și camioane. Dar a așteptat până ce toți copiii au fost gata.

„Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit băiețelul căci îi plăcea să facă farfurii de toate formele și mărimile. Și a început să facă farfurii de toate formele și mărimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Așteptați, vă arăt eu cum se face!”. Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă. „Așa! Acum puteți începe!”.

Băiețelul s-a uitat la farfuria profesoarei și apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui, dar n-a spus nici un cuvânt. Și-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă și mare, ca cea făcută de profesoară.

Și foarte curând băiețelul a învățat să aștepte și să privească și să facă lucruri ca cele făcute de profesoară, și foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur.

Și s-a întâmplat într-o zi ca băiețelul și familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraș.

Și băiețelul a trebuit să meargă la școală. Școala cea nouă era și mai mare și nu mai avea nici o ușă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce niște trepte înalte și să meargă de-a lungul unui coridor lung până ajungea în clasa lui.

În prima zi de școală profesoara le-a zis copiilor: „Astăzi o să facem un desen!”.„Grozav”, a zis băiețelul, și a așteptat să-i spuna profesoara ce să facă… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lângă băiețel i-a spus:
„Tu nu vrei să desenezi?”.
„Ba da!”, a zis băiețelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu știu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum să-l fac?” zise băiețelul.
„Cum îți place ție!” răspunse ea.
„Să-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat băiețelul.
„Cum vrei tu!”, a fost răspunsul ei.
„Dacă toți ați face același desen, și l-ați colora la fel cum să știu eu cine l-a făcut?”
„Nu știu!” zise băiețelul.

Și a început să deseneze o floare roșie cu o tulpină verde…