Parenting

Prima zi de grădiniță cu emoții şi plâns

cum am ales grădinița prima zi de grădiniță

Ne bucurăm enorm că le dăm viață şi îi vedem cum cresc frumos lângă noi. Suntem mândri de câte știu şi de câte fac şi am vrea să diversifice activitățile şi să crească şi mai frumos. De asta îi trimitem în colectivitate. Îi pregătim cât mai mult şi ne dorim să aibă curaj. Ne facem planuri, căutăm grădinița ideală, îi punem în temă cu activitățile, apoi vine prima zi de grădiniță…

Este greu pentru noi, mamele, să ne dezlipim de ei. E greu să îi vedem că au atâtea emoții și că nu îi putem ajuta mai mult. Am vrea să le luăm trăirile, să le fie mai ușor. Dar e acea vreme când trebuie să se desprindă, iar astăzi a fost o zi de aceea pentru mine. E vremea când puiul meu de 3 ani se detașează de mine. Când e în prima zi de grădiniță.

Am simțit că sunt foarte puternică

L-am pregătit din timp pentru asta. Știa că va merge cu copiii în coloană, că se va da pe tobogan, că va fi luat în brațe sau va dormi în pătuț. I-am zis de multe ori programul şi că voi veni după somn să îl iau. Eram convinsă că va trece peste emoții şi că va fi totul bine. Mă așteptam să plângă puțin, dar să se relaxeze şi să fie bine.

Eu nu am plâns. Am simțit că suntem pregătiți amândoi pentru ce urmează, dar când a început el să plângă..  m-a durut inima. Am stat acolo să îl liniștesc, am încercat să îl fac să se joace, dar cum știa că urmează să plec, o luam de la capăt. L-a luat doamna în final şi a reușit să îl liniștească. Am mai stat un pic pe lângă grădiniță, am văzut că e liniște şi am plecat acasă.

Mi s-a zis că voi fi sunată dacă nu se descurcă cu el

Acasă nu am stat stresată. Am făcut ceva treabă, am stat la laptop, dar când suna telefonul… mi se strângea stomacul. Totuși nu a sunat nimeni de acolo. Am zis că e bine, că totul e în regulă. M-am bazat pe faptul că am vorbit mult cu el. L-am lăsat la somn din prima zi pentru că așa îi spusesem de acasă și fusese de acord. Știa care e lenjeria lui și zicea că va dormi și apoi va veni mami.

La ora 15.45 eram în fața ușii grădiniței din nou. A fost greu când l-am văzut trist, cu ochii în lacrimi. Nu plângea în adevaratul sens al cuvântului, dar nici nu era vesel. A ieșit şi l-am strâns tare în brațe și parcă nu era așa cum îl știam de atâta timp.

Am întrebat-o pe doamna educatoare cum a fost.

Nu mi-a dat un răspuns concret deși am insistat să îmi spună dacă a mâncat, dacă a dormit, dacă s-a jucat. Mi-a zis că a mai plâns, că așa e la început și să nu îmi fac griji, că va fi bine. Am înțeles că nu a fost nici rău, nici bine de la ea și m-a înfuriat lipsa aceasta de comunicare.

Erau lucruri care ma interesau si voiam un raspuns concret. Voiam să știu că nu a mâncat sau cât de tare a plâns, de ce a plâns, ce i-a zis, cum a abordat situația. Probabil nu vrea să știu cum procedează.

Am ajuns acasă si Edy a vorbit deschis despre tot.

A evitat să îmi zică despre faptul că a plâns, apoi a zis că a plâns doar puțin. Mi-a dat în schimb multe alte detalii. A zis că a mâncat multe bomboane şi ciocolată. Probabil l-a mituit educatoarea la fiecare pas. Acasă noi nu îi dăm dulciuri, dar știe ce sunt. A zis că a mâncat şi puțină ciorbă cu pâine și o banană. A mers la baie şi nu putea să apese pe pompița de la săpun lichid și l-a ajutat doamna.

A ieșit afară în coloană şi doamna a zis că trebuie să meargă pe trotuar pentru că pe stradă îl poate călca mașina. A zis că s-a dat pe tobogan şi că a fost bine, dar s-a temut de alți copii.

A mai zis că atunci când a venit în sală erau paturi mici. Al lui avea lenjeria lui, s-a așezat acolo pe o parte şi s-a învelit cu pătura. A vrut să coboare, iar doamna i-a zis “fugi înapoi la tine în pat” iar el s-a întors repede acolo. Nu ştiu dacă a dormit, el zice că a stat doar așa întins, dar există posibilitatea să fi dormit.

A pus mâna pe inimioară să o simtă că bate

Îi spusesem că dacă va vrea să știe că mă gândesc la el, să pună mâna pe inimă. A simțit că bate și i-a fost mai ușor să stea în pat, aşa a zis. Asta m-a făcut să sufăr cel mai mult. Legătura noastră e puternică și cred că într-un fel a fost ceva ce l-a ajutat. A zis că nu s-a jucat cu nicio jucărie şi cu nimeni. Nu a vrut să vadă copii, nu a vrut să se atingă de ei. 

A simțit că sunt acolo când inima îi bătea şi asta l-a făcut să reziste. Pentru mine a fost ca o piatră mare şi grea. I-am zâmbit, am fost pozitiva pentru el, dar înăuntru am simțit suferința. Mă doare despărțirea aceasta care practic nici nu e o despărțire…

A zis că s-a temut că nu o să mai vin să îl iau.

A fost supărat pe mine, dar i-a trecut când a văzut că am venit. A zis că mâine merge din nou şi că să vin să îl iau. I-am povestit că voi veni tot după somn, că programul va fi același şi pare mult mai bine. E foarte vesel acum şi se bucură că e acasă.

Știe că îl iubesc şi că nu îl las nicăieri mai mult decât zic, dar probabil a avut nevoie să vadă asta. Nu știu cum va fi ziua de mâine, cum va decurge totul, dar sper să înceapă treptat să facă față mai ușor. Eu nu l-am mințit, nu l-am păcălit până acum.

M-a supărat un pic gândul că educatoarea îl mituieşte mult. Nu știu nici ce variantă de rezervă ar exista, dar las lucrurile așa, să văd cum decurg. După o zi nu pot fi luate decizii. Acolo mi se pare destul de ok, dar vreau ca el să fie ok.

Edy mi-a mai zis că doamna nu avea numărul meu de telefon. După aceea mi-a zis că a vorbit cu mine şi că eu eram cu mașina la service, schimbam roțile sau ceva de genul. Probabil așa i-a povestit să îi justifice lipsa mea.

Ce aş schimba în acest sistem de învățământ?

Probabil statul la ușa clasei nu ar fi fost cu nimic mai grozavă. Adică ar fi stat şi el pe hol cu mine şi atât. Nu cred că am greșit că l-am lăsat pe mâna doamnei, deși înainte eram de altă părere.

Aş schimba însă ceva. Aş vrea ca înainte de grădiniță, educatorii să aibă contact cu copii. Să îi viziteze acasă, să înțeleagă cum îi abordează părinții, ce probleme există, ce tip de cooperare funcționează cel mai bine.

Aş vrea ca educatorii să aibă răbdare să asculte părinții şi să facă o listă cu lucruri importante. Noi am fost la grădiniță cu câteva zile înainte. Educatoarea ne-a sfătuit să îl punem să ne aducă lucruri şi să îl amenințăm că dacă nu vine undeva îl lăsăm acolo. Nu a întrebat cât de cooperant e şi dacă eu sunt de acord cu asta, a zis că are 25 de ani de experiență şi să o ascult.

A trecut prima zi de grădiniță, dar vin altele cu și mai multe emoții

Am de gând să văd ce urmează. Trebuie să se vadă o îmbunătățire ceva dacă el va coopera. Nu știu ce urmează,dar voi vedea.

La voi cum a fost? Ce sfaturi puteți da mămicilor care trec prin aceste momente?

Facebook Comments
Povestea copilului care vrea să deseneze
Pregătiri pentru prima zi de grădiniță

1 Comment

  • Ce să NU îi spui unui copil înainte să meargă la grădiniță pentru prima oară

    sept. 03, 2018

    Reply

    […] frici și să prindă încredere în sine. Și eu sunt părinte și am fost foarte stresată în prima zi de grădiniță. Dar am învățat că nu e despre noi, părinții. E despre ei, despre cum sunt ei și despre […]

Lasă un răspuns