Povestiri din viata

După noaptea cu convulsie şi chinul de la spital am rămas cu sechele mari

convulsie

Stau lângă ei, în vârful patului şi îi privesc. Dorm, micuții. Eu încă tremur. M-am trezit că Edy era cald. L-am controlat şi avea febră 38. După noaptea cu convulsie şi chinul de la spital am rămas cu sechele mari.

Ei încă sunt sub tratament. Ne-am externat și e deja a doua noapte acasă. Mai au 3 doze de antibiotic şi eu mă întreb dacă tratamentul își face totuşi efectul. Îmi fac griji şi îmi doresc să treacă odată perioada asta.

În seara cu febra mare, Edy mi-a arătat că îl doare urechea. Am zis asta la spital când am fost internați, dar acolo medicii ORL erau în concediu. Azi am fost la un cabinet particular la control cu amândoi. Mi-a confirmat otita la Edy. Probabil ăsta este motivul pentru care a făcut febră din nou. Zilele trec greu. Ei aparent sunt bine, dar nu e ca înainte.

Acum mă gândesc mult la viitor. Oare cum va fi când voi începe munca.. pentru că programul meu include și ture de noapte. Oare cum mă voi descurca?

Teoria o ştiu

Trebuie să fiu optimistă, liniștită și puternică pentru ei. Dar tremur ca varga când văd 38 pe termometru şi mă doare stomacul când după jumătate de oră încă nu e temperatură normală. Nu pot să ascund că mi-e frică. Sunt atâtea lucruri care se pot întâmpla şi eu nu aş putea trăi cu atâta vinovăție.

Aş vrea să fie totul bine, dar când văd agitația dată de medicamente şi privirea lor şi celelalte schimbări, nu pot să zâmbesc. Îmi vreau copiii înapoi cum erau, vreau să fie ca înainte. Nu pot face vrăji, pot doar să aștept. Dar durează..

La spital au fost părți bune şi părți rele.

Medicii şi asistentele din urgență nu şi-au bătut mult capul. Fiindcă Edy a venit cu salvarea au fost mai prompți. I-au pus branulă şi i-au luat analize atunci. Ioana a venit cu soțul meu după aceea. I-au făcut fişa şi atât.

Acolo unde urma să ne internăm ne-au zis că şi Ioanei trebuia să îi recolteze analize și măcar să îi pună branulă. Eu nu eram trecută însoțitor la niciun copil şi eram cu hainele de oraş. Nu ne spusese nimeni ce avem de făcut.

Acolo unde ne-am instalat în salon a fost mult mai bine. S-au ocupat de noi, am avut cu cine comunica. M-au trecut pe mine însoțitor pentru Ioana și am putut să stau şi cu mama acolo. Pe ea au trecut-o însoțitor pentru Edy, contra cost. A fost minunat că a fost acolo, nu ştiu ce mă făceam fără ea.

În salon cu noi a mai fost o mamă cu doi copii. A fost destul de greu pentru că îi certa foarte mult şi ei plângeau mult. M-a deprimat situația lor, felul lor de a fi și problemele pe care le aveau.

Am putut să ne odihnim noaptea. A fost liniște și copiii nu au mai avut febră. A fost bine pentru că ne-am recăpătat din puteri.

Zilele au trecut greu. Suntem obișnuiți să ieșim mult şi simt că şi lor le lipsește asta..

Încă nu am ieșit din situația dificilă.

Nu ştiu ce urmează dar ştiu că trebuie să mă adun. Cum o să fac asta încă nu am aflat, dar poate trecerea timpului o să mă ajute. Sunt multe emoții adunate. Frici, vinovăție, sentimente de neputință, nerăbdare şi multe altele.

E greu. E foarte greu, dar va trece cândva…

Facebook Comments
Povestiri hazlii cu Isara şi pantalonii
Mă urăsc pentru ce am făcut și pentru că nu am făcut altfel

2 Comments

  • avatar image

    Tatiana

    Oct 15, 2017

    Reply

    Știu situația dificila prin care treci, doar ce am ieșit din spital după 2 săptămâni de internare cu o pauza de 3 zile la domiciliu în speranța rezolvării primului diagnostic și cu revenire pt un al doilea dobândit sau nu…din cadrul spitalului.Nu mai pun la socoteala tratamentul anterior internarilor deci un bombardament total asupra organismului cu medicație de tot soiul și cu febra inclusa… Cunosc toată varietatea de stări prin care trece o mama văzându-si copilul transformat din vioi și plinuț în letargic și slăbuț … Acum încercăm sa revenim pe pista anterioara….Multa sănătate a te îngerilor și putere familiei!

    • avatar image

      Emoţii de mamică

      Oct 15, 2017

      Reply

      Imi pare rau pentru voi si sa stii ca va transmit din putina energie care mi-a ramas. La noi parca nu se mai termina cu grijile si problemele dar incerc sa ma adun, sa am rabdare si sa vad ca e bine.

Lasă un răspuns