Povestiri din viata

Mă urăsc pentru ce am făcut și pentru că nu am făcut altfel

Astăzi mă urăsc. Aş vrea să pot da timpul înapoi, aş vrea să schimb ceva, dar nu pot. Așa că mă urăsc pentru ce am făcut și pentru că nu am făcut altfel. Ştiam să fac altfel. Oare ce s-a întâmplat cu mine?

Deciziile noastre pot fi bune sau rele. Când ni se pare că sunt bune, nu înseamnă că sunt chiar aşa. Timpul trece iar secundele care au trecut.. au trecut şi gata. Nu mai putem privi înapoi, nu mai putem face nimic. Putem repara uneori, putem învăța, putem să plângem, să suferim, să țipăm, dar asta nu aduce timpul înapoi.

Azi am suferit mult. A fost horror tot ce s-a întâmplat

Am ajuns la spital cu ambii copii, cu salvarea, după o convulsie la unul şi febră la celălalt. Nu o să vă spun medicamente, nu o să vă spun ce şi cum le-am dat şi la ce ore. Ideea e că le trecuse febra şi îmi făceam planuri de mers la spital.. când a revenit şi am fost obligată să ajung acolo.

Am procedat greşit şi ştiu asta.

Edy, de când a început grădinița, a răcit. Azi un pic, îl tratam, după câteva zile începea iar. Am mers așa cam o lună. În ultima perioadă începuse şi să tușească. Am rezolvat cu un sirop, ba chiar a fost ieri şi la grădiniță.

Tușea rar şi din când în când apăreau muci. Azi era foarte bine, mâine revenea răceala. Am amânat mersul la medic pentru că toată lumea a zis că așa va fi tot anul. Așa e la grădiniță… e normal.

Până acum, când mi se părea ceva în neregulă fugeam la medic. Ultimul roşu în gât l-am tratat în două zile iar febra nu ştiu dacă a durat o seară. Aseară însă.. a fost diferit.. iar eu nu am avut inspirația să fac ceva mai bun. Nu am nicio scuză până la urmă. Am amânat şi s-au adunat.

S-a format infecție, a apărut febră. Le-am scăzut-o la amândoi pe timpul nopții. La 5 dimineața dormeau ca pruncii, liniștiți. La 8 a început iar. Ioanei i-am pus supozitor şi a vrut să sugă. Era normal, febra cere lichide. Lui Edy nu apucasem să îi dau nimic şi a crescut febra deodată.

L-am simțit că tremură puțin și că pierde contactul vizual. Era ca o legumă, parcă buzele începeau să se albăstrească. Nu vă spun cum am acționat eu, nu ştiu dacă a fost corect, în schimb vă spun doar că am sunat la salvare şi până au ajuns reușisem să îi scad febra.

Acum suntem internați

Am fost puternică pentru ei o bună parte din zi, apoi am cedat şi am plâns şi m-am urât. M-am urât pentru că puteam face mai bine de atât. M-am descărcat pentru că aveam nevoie, dar am simțit că nu am făcut ce trebuia. Nu sunt o mamă bună.

E greu să îți vezi copiii în situații de acest gen. E greu să fii limpede să faci totul perfect. E greu să nu te învinovățeşti când știi că puteai face mai bine.

Cred că am învățat din asta. Cred şi că m-a cam speriat experiența și probabil voi fi mai panicată. Am înțeles însă un lucru.. că mersul la medic nu trebuie amânat. E necesar şi acum ştiu… e obligatoriu!

Pe curând!

Facebook Comments
După noaptea cu convulsie şi chinul de la spital am rămas cu sechele mari
Suntem norocoşi că îi avem sănătoși

5 Comments

  • avatar image

    Andreea

    Oct 11, 2017

    Reply

    In primul rand multă sănătate și recuperare rapidă pentru ambii copii. Îmi imaginez că a fost greu însă a trecut și aveți ce învăța din asta. Noi am trecut prin 2 convulsii la 13 și 17 luni. Prima a fost cu adevărat dificila, o zi horror.Insa a doua oară am știut ce este de făcut și ne-am panicat mai puțin. Decizii bune sau rele uneori se întâmplă total pe nepregătite și trebuie să fim puternici. Noi cat am fost internati nu am mâncat câteva zile decât sân.Sanul a fost alinarea dar și hrana noastră.A fost greu dar a trecut și am avut ce învăța. Acum ar fi trebuit să începem grădinița dar am amânat până la anul, tocmai din frică de răceli și tot felul de boli care pot fi transmise și frățiorului nou născut.Am avut încredere în instinctul de mamă care mi-a spus sa mai aștept puțin cu grădinița.E greu cu 2 copii mici acasă dar asta e. Am avut o singură răceală ușoară.A răcit cel mare iar a doua zi și cel mic a luat răceala. Cât despre vizita la medic este chiar obligatorie.Am o prietenă care merge și zilnic dacă e nevoie.La inceput mă amuzam de vizitele astea ale ei dar după am înțeles și eu că nu prea e de gluma. Eu zic sa o luați ușor și fiți alături de cei mici.Ei sunt mai puternici decât par și se vor face bine! Aștept vești bune!!!

    • avatar image

      Emoţii de mamică

      Oct 14, 2017

      Reply

      Mulțumesc pentru mesaj. A cam trecut greul sua cel putin eu asa sper. Am mai vizitat si ieri si azi cate un medic si cand vad ca ei sunt relaxati ma relaxez si eu. Oricum, cu febra probabil voi avea nevoie de cativa ani sa nu ma mai sperii. Si eu ii am pe amandoi acasa si nu pot zice ca imi displace. Chiar a fost greu sa vad ca il duc la gradinita. O sa vedem ce o sa facem in continuare. Poate o sa il duc de acum mai putin.. cine stie. Sănătate si voua

  • După noaptea cu convulsie şi chinul de la spital am rămas cu sechele mari - Emoţii de mămică

    Oct 14, 2017

    Reply

    […] micuții. Eu încă tremur. M-am trezit că Edy era cald. L-am controlat şi avea febră 38. După noaptea cu convulsie şi chinul de la spital am rămas cu sechele […]

  • Am mers iar la urgență. Voiam neapărat să o vadă un medic - Emoţii de mămică

    Oct 24, 2017

    Reply

    […] ştiu de la ce a făcut și nu am vrut să stau pe timpul nopții cu gândul. După problema cu convulsia lui Edy, spitalizarea şi 10 zile de antibiotic mi-a fost frică să nu fi recidivat […]

  • Despre cum s-a manifestat infecția cu Adenovirus la copiii mei - Emoţii de mămică

    Noi 04, 2017

    Reply

    […] ce am fost internată cu ei în spital (fusesera răciți), am ajuns acasă. Aveau tratament cu antibiotic, așa că scaunele un pic mai […]

Lasă un răspuns