Astăzi mă urăsc. Aş vrea să pot da timpul înapoi, aş vrea să schimb ceva, dar nu pot. Așa că mă urăsc pentru ce am făcut și pentru că nu am făcut altfel. Ştiam să fac altfel. Oare ce s-a întâmplat cu mine?
Deciziile noastre pot fi bune sau rele. Când ni se pare că sunt bune, nu înseamnă că sunt chiar aşa. Timpul trece iar secundele care au trecut.. au trecut şi gata. Nu mai putem privi înapoi, nu mai putem face nimic. Putem repara uneori, putem învăța, putem să plângem, să suferim, să țipăm, dar asta nu aduce timpul înapoi.
Azi am suferit mult. A fost horror tot ce s-a întâmplat
Am ajuns la spital cu ambii copii, cu salvarea, după o convulsie la unul şi febră la celălalt. Nu o să vă spun medicamente, nu o să vă spun ce şi cum le-am dat şi la ce ore. Ideea e că le trecuse febra şi îmi făceam planuri de mers la spital.. când a revenit şi am fost obligată să ajung acolo.
Am procedat greşit şi ştiu asta.
Edy, de când a început grădinița, a răcit. Azi un pic, îl tratam, după câteva zile începea iar. Am mers așa cam o lună. În ultima perioadă începuse şi să tușească. Am rezolvat cu un sirop, ba chiar a fost ieri şi la grădiniță.
Tușea rar şi din când în când apăreau muci. Azi era foarte bine, mâine revenea răceala. Am amânat mersul la medic pentru că toată lumea a zis că așa va fi tot anul. Așa e la grădiniță… e normal.
Până acum, când mi se părea ceva în neregulă fugeam la medic. Ultimul roşu în gât l-am tratat în două zile iar febra nu ştiu dacă a durat o seară. Aseară însă.. a fost diferit.. iar eu nu am avut inspirația să fac ceva mai bun. Nu am nicio scuză până la urmă. Am amânat şi s-au adunat.
S-a format infecție, a apărut febră. Le-am scăzut-o la amândoi pe timpul nopții. La 5 dimineața dormeau ca pruncii, liniștiți. La 8 a început iar. Ioanei i-am pus supozitor şi a vrut să sugă. Era normal, febra cere lichide. Lui Edy nu apucasem să îi dau nimic şi a crescut febra deodată.
L-am simțit că tremură puțin și că pierde contactul vizual. Era ca o legumă, parcă buzele începeau să se albăstrească. Nu vă spun cum am acționat eu, nu ştiu dacă a fost corect, în schimb vă spun doar că am sunat la salvare şi până au ajuns reușisem să îi scad febra.
Acum suntem internați
Am fost puternică pentru ei o bună parte din zi, apoi am cedat şi am plâns şi m-am urât. M-am urât pentru că puteam face mai bine de atât. M-am descărcat pentru că aveam nevoie, dar am simțit că nu am făcut ce trebuia. Nu sunt o mamă bună.
E greu să îți vezi copiii în situații de acest gen. E greu să fii limpede să faci totul perfect. E greu să nu te învinovățeşti când știi că puteai face mai bine.
Cred că am învățat din asta. Cred şi că m-a cam speriat experiența și probabil voi fi mai panicată. Am înțeles însă un lucru.. că mersul la medic nu trebuie amânat. E necesar şi acum ştiu… e obligatoriu!
Pe curând!
6 Comments
Andreea
oct. 11, 2017
Emoţii de mamică
oct. 14, 2017
După noaptea cu convulsie şi chinul de la spital am rămas cu sechele mari - Emoţii de mămică
oct. 14, 2017
Am mers iar la urgență. Voiam neapărat să o vadă un medic - Emoţii de mămică
oct. 24, 2017
Despre cum s-a manifestat infecția cu Adenovirus la copiii mei - Emoţii de mămică
nov. 04, 2017
Am devenit mama care merge la spital la primul muc - Emoţii de mămică
dec. 31, 2017