Sunt internată la spital cu Ioana. Diagnostic: laringită. Tot cred și sper să nu mai avem treabă cu răcelile, dar văd că vin una după alta și nu mai pleacă.

Ioana nu avea nimic aseară. Nici măcar nu am ieșit în oraș pe timpul zilei pentru că Edy avea muci și nu am vrut să îi agravez starea. Toată ziua ne-am jucat și a fost bine.

Aseară mi s-a părut că are un mucușor în nas, așa că i-am pus ser. Până la somn nu a mai dat semne de răceală, așa că am dat vina pe baie, că tocmai se jucase la robinet cât o spălasem.

Pe la 3 dimineața a început să se foiască în pat. Credeam că vrea sân, dar când să sugă, am observat că are nasul înfundat și nu poate trage. I-am pus ser și i-am scos cu batista bebelușului cât am reușit, că nu prea se dădeau scoși. Într-o nară avea albi, într-o nară verzi.

Când am văzut că suge și e totul bine, ne-am băgat la somn. Nu mă așteptam ca după o oră să fie iar înfundată tare. I-am scos iar mucii, i-am pus o picătură de decongestionant nazal și am observat că are o tentativă de răgușeală. Știam că laringita se manifestă urât și repede și mi-era frică de ea. Am zis că poate nu o fi. A mai avut odată o răgușeală slabă care a trecut. De data asta însă era altceva, suna diferit. Nasul nu se desfunda, ma gândeam și la otită și la tot ce se putea întâmpla mai departe.

În zece minute parcă nu mai plângea ea. Se schimbase complet. Era o răgușeală urâtă care venea din interior. Îi era somn și adormea în brațe, dar probabil o durea un pic gâtul. Când se foia parcă gemea, dar cu același sunet urât. Febră nu avea, dar respira le gură și doar în poziție verticală.

Am stat puțin și am cântărit problema. Parcă se auzea prea urât ca să aștept răsăritul soarelui, mai ales că știam că laringita poate duce la sufocare și la febră mare. Se putea agrava din minut în minut.

Pe soț l-am lăsat acasă cu Edy. Am plecat cu ea la urgență cu taxi, pe la 5 dimineața. Diagnosticul dat a fost laringită. Dacă nu acceptam internarea, îmi dădea tratament de luat pe gură. Ioana scuipă cam orice sirop, așa că nu puteam pleca acasă. Era riscant.

După ce ne-am instalat în salon, Ioana deja putea respira. Îi făcuse bine tratamentul din urgență. Nu se mai înfunda nasul, nu mai avea răgușeala aceea înfiorătoare. Medicul care a venit la vizită a zis că a fost bine că nu am mai așteptat. Laringita evoluează foarte rapid. Așa că stăzi am stat toată ziua internate.

Ca să fie meniul complet, Edy era și el subfebril de dimineață.

L-am programat la medic să facă un control. I-a prescris tratament și a zis să îl ținem acasă în luna decembrie. Deci gata cu grădinița pe anul ăsta. Când a ajuns acasă a început febra și la el. Am hotărât să mai cerem o părere, așa că l-a adus soțul și pe el la urgențe.

Edy nu e de internat. Probabil va mai face puțină febră, dar va fi bine.

Gândiți-vă la noi, chiar să fie bine.