Cu năsucul lipit de sânul meu și ochii închiși, pare că s-a liniștit și ziua de astăzi e încheiată. Îmi fac deja planuri despre când să îl chem și pe Edy în pat, dar o aud cum face vocalize cu sânul între gingii. Oare chiar nu vrea să adoarmă?

Mai stau puțin crezând că mi s-a părut, dar în doi timpi și trei mișcări o văd că se întoarce, se prinde de pernă și e în picioare lângă tăblia patului. Mda.. s-a dus tot somnul. O iau din nou la joacă în casă.

Are câteva zile de când e cu achiziții mari. Doarme puțin pe timpul zilei și când să adoarmă seara… parcă toată energia din lume vine năvală peste ea. Pare obosită, dar mai are ceva de făcut.

Se ridică tare repede în picioare. Face pași mici de tot, sprijinindu-se de orice lucru are în preajmă. E prudentă, a înțeles că poate să cadă dacă nu are grijă. Nici măcar nu mai reacționează prea mult atunci când se dezechilibrează.

Se plimbă peste tot în patru labe și trage de unele dulapuri sau obiecte la îndemână. Cum ne vede, se cațără ținându-se de pantalonii noștri.

Mica noastră este minunată

Se oprește din când în când. Cu mânuțele în sus parcă gâdilă norii. Nici când avea trei luni nu le explora atât de mult. Zâmbesc când o văd atât de concentrată și de liniștită. Se joacă în legea ei sau cu orice obiect nou întâlnit și îl întoarce pe toate părțile. Încă nu e încântată de plușuri, mai mult o atrage ceea ce are Edy în mână.

Are multe achiziții.

E ageră și înțelege multe lucruri. Ne uimește de multe ori. Reușește să prindă și mancarea altfel, se coordonează mult mai bine. Ne bucurăm de cum crește.

Când zâmbește parcă văd curcubeul.

Așa e ea… minunată.