Povestiri din viata

O zi friguroasă petrecută la țară

Ne-am obișnuit ca în fiecare zi să facem câte ceva. Atunci când era cald afară, aveam zilnic câte un traseu, vedeam lucruri noi. De când e frig, plimbările sunt de maxim două ore, uneori chiar și mai puțin. Locurile în care mergem sunt de multe ori aceleași.

Am vrea ca în fiecare zi să facem ceva special, dar de multe ori frigul, ploaia, ne țin din activitate. Prefer să ies la market dacă e ceață sau ploaie, dar măcar să ies undeva. Nu pot sta o zi întreagă în casă și nici copiii nu au programul ok dacă nu ies.

Orașul nostru este mic și prea multe locuri de ieșit nu avem. Ne face bine să vedem și altceva, așa că orice ocazie de mers undeva este primită cu brațele deschise.

Ieri am mers la țară

În ultima perioadă am mers mai des la bunicii mei pentru că pe Edy îl încântă animalele și locurile de acolo. De fiecare dată mergeam pe dealuri, ne plimbam chiar și cu căruța. Fiindcă știam că se bucură când ajunge acolo am hotărât să mergem și ieri.

La bunici la țară

Era frig și picura afară dar eu nu m-am gândit de acasă că nu vom putea ieși. Bunica a făcut focul, era cald. I-am arătat și lui Edy cum se face focul la țară. Erau două camere încălzite, dar nu aveam mult spațiu să ne desfășurăm. Dacă ieșeam, trebuia să îi îmbrac, dacă stăteam înăuntru îi dezbrăcam.

Pitigoi

Bunicul meu a prins o pasăre, un pițigoi. I-a adus-o lui Edy, dar el nu prea avea cum să se joace cu ea. Ciupea dacă îl plimbam dintr-o mână în alta. L-am ținut eu și adormea acolo la cald. I-am dat drumul până la urmă.

Turte prajite umplute cu branza

Bunica a făcut niște turte prăjite. Nu știu cum se numesc exact, sunt ca niste gogoși mai mari, umplute cu brânză. Edy a avut separat fără brânză. A mâncat câteva, apoi nu mai avea stare în casă.

Am hotărât să ieșim să vedem ce putem face afară

Picurase un pic, așa că pământul era ud. Nu puteam merge prin grădină, până în vale, unde mai fusesem cu alte ocazii. Nici acasă nu puteam merge, pentru că venisem cu mama care încă avea treabă. Am hotărât să ieșim la plimbare în sat.

Pe Ioana o țineam în brațe, în Isara și aveam pe deasupra protecția. A adormit foarte repede acolo. Edy a mers pe drumul lung și ud dar nu i s-a făcut frig nici după o oră de plimbare. I-a plăcut.

Nici mie nu îmi era frig. Voiam să mai stau măcar încă o oră la plimbare, dar ne-a prins ploaia.

Ne-am aerisit și am văzut tot felul de animale, păsări și utilaje. Oameni nu prea erau pe stradă, dar puținii cu care ne-am întâlnit se uitau ciudat la noi. În satele mici oamenii se cunosc și se salută. Și noi salutam și eram salutați, dar ei se uitau insistent la noi, pentru că nu ne cunoșteau.

Copilăria mi-am petrecut-o la țară, dar acum nu mai știu multă lume. Nici ei nu mă mai știu pe mine. E schimbat și satul și oamenii. Multe case renovate, multe construite. M-am simțit mare, cu copiii lângă mine. Am simțit că am lăsat în urmă lucruri care odată îmi plăceau și că am evoluat.

Cand ne-am întors în casă nu mai aveam ocupație. Aș fi vrut să nu fie o zi atât de friguroasă și umedă, ca să mai fi stat la plimbare. Însă a fost o zi placută..

Pe curând!

Facebook Comments
Despre vaccinuri și părerile pro și contra
Dorințele lui Edy pentru decembrie

1 Comment

  • avatar image

    Andreea

    Noi 21, 2017

    Reply

    Am copilărit la țară la bunici…ce vremuri erau în copilăria noastră.Ma bucur că am rămas cu amintiri frumoase.Acum e totul altfel….

Lasă un răspuns