Povestiri din viata

Am doi copii minunați care se iubesc mult

El, un băiețel sprinten și foarte realist, atent la tot ce se întâmplă și permanent cu ochii pe jos, căutând cine știe ce gângănii. Ea, cu zulufii în vânt, dansează și ne strigă să o vedem. Sunt diferiți de la cer la pământ, dar sunt doi copii minunați care se iubesc mult.

Mă uit la ei și nu mă satur. A trecut mai mult de un an de când suntem o familie de patru și abia acum, probabil, răsuflu ușurată și simt că încep să culeg roadele. Se iubesc mult și se poartă ca frații. Asta mi-am dorit dintotdeauna să văd.

Mi-a fost frică să fiu mamă de doi copii

Când am devenit pentru prima oară mamă, am simțit cum toată dragostea din lume a ajuns în inima mea. Nu mă așteptam ca sentimentul să fie atât de puternic. N-am stat mult pe gânduri până să vrem și al doilea copil. Voiam doi, așa că după un an și câteva luni eram din nou însărcinată.

A doua sarcină a fost diferită și nu mai puteam să fac toate lucrurile așa cum eram eu obișnuită. Cred că atunci am început să simt că mi-e frică de ce urmează. M-am gândit la suferința primului meu pui, la faptul că va fi nevoit să facă compromisuri. Mi-a fost frică să nu fac diferență între ei, să nu îi compar. Am avut momente în care am crezut că nu a fost decizia cea mai bună.

În primele luni au fost momente grele în care gelozia multă și emoțiile adunate și-au spus cuvântul. Edy nu o băga în seamă pe Ioana, ba chiar o lovea uneori, iar noi eram speriați la gândul că lucrurile o să evolueze în rău.

După ce Ioana a început să meargă, am simțit că e mai ușor cu toate. Ea nu mai avea nevoie de susținere la fiecare pas, iar asta mă relaxa si pe mine mai mult. Probabil am găsit mai mult timp și pentru Edy, el a mai crescut, așa că lucrurile s-au îmbunătățit din ce în ce mai mult.

Am doi copii minunați care se iubesc mult

La momentul de față, sunt foarte mulțumită de cum decurg lucrurile. Diminețile sunt cu pupături, cu îmbrățișări și multe chicoteli. Fiecare vrea să fie văzut, remarcat, dar nu mai simt gelozia aceea violentă. Îi văd privindu-se ca frații, acea privire care face cât o mie de cuvinte.

Îi văd cum se iubesc, cum împart, cum se joacă, iar acesta e abia începutul. Nu m-am mai gândit de multe luni că am luat decizia greșită, acum mulțumesc că am făcut acest pas și că suntem împreună. Spre surprinderea mea, am învățat să îi iubesc diferit, să văd partea bună din fiecare în parte. Nu îi compar, fiecare are un loc special în inima mea si sper să rămână așa o veșnicie.

Sunt diferiți și poate asta m-a ajutat să îi văd diferit. Cred că se completează perfect și pot învăța lucruri multe unul de la celălalt, ceea ce mă bucură. Ioana a început să rupă cuvinte, el să înțeleagă uneori ce vrea ea, iar liniștea s-a lăsat peste familia noastră.

A avea doi copii e o decizie grea și vine cu multe emoții și gânduri de tot felul. Dar timpul le rezolvă pe toate și probabil când te resemnezi, apare luminița aceea pe care sperai să o vezi și nu mai apărea. Se schimbă multe și doar răbdarea și iubirea sunt ce ai nevoie pentru a face ca lucrurile să evolueze înspre bine. Iubirea necondiționată, conectarea, au rolul lor bine stabilit în viața de părinte. Ai răbdare și vei vedea!

Pe curând!

Facebook Comments
Cât de departe mergem cu libertatea de explorare a copiilor?
Cu Mocănița de la Moldovița, jud. Suceava

2 Comments

  • avatar image

    marimaria88

    mai 28, 2018

    Reply

    La noi este invers Eliza 4 ani aproape este mai mare și Gabi 2 ani face luna viitoare. Și la noi la fel iubire mare, se pupăcesc, se îmbrățișează. El e mai rău uneori o trage de păr si trage nu se încurcă. Iar ea alteori nu prea vrea să împartă jucăriile cu el. Dar e mai bine față de ceva luni în urmă.

    • avatar image

      Emoţii de mamică

      mai 28, 2018

      Reply

      Stiu ca fetele sunt mai protective si incearca sa o imite pe mama. La noi nu voia sa se implice in activitati dar vad ca trece timpul si e tot mai frumoasa relatia intre ei. Nu ma asteptam

Lasă un răspuns