Povestiri din viata

Cu Mocănița de la Moldovița, jud. Suceava

Mocănița de la Moldovița, jud. Suceava

Îmi aduc aminte cu drag de excursiile din clasele primare. Eram mică, așa că plecările erau de scurtă durată și cât mai aproape de casă. Norocul era că locuiesc în apropiere de Bucovina, regiune care abundă de locuri minunate. Întotdeauna se găsea ceva de vizitat. Pe vremea aceea nu exista Mocănița de la Moldovița, jud. Suceava, dar am avut ocazia să îmi duc copiii și să mă întorc și eu puțin în timp. Astăzi vă povestesc și vouă despre această experiență.

Am fost pe Transrarău înainte de a merge la Moldovița, deci am venit din direcția Pojorâta. Am găsit destule indicatoare încât să nu ne rătăcim, cum s-a întamplat în alte locuri. Citisem pe internet programul, dar parea pustie zona până să ajungem. Ma întrebam dacă avem șanse să ne plimbăm cu Mocănița.

Când am fost aproape de gară, lucrurile s-au schimbat. Era foarte multă lume și zarvă. Am găsit destul de greu loc de parcare (era duminică). În zonă e o piață dar și chioșcuri supermarket, restaurante, așa că am putut face ceva cumpărături. Edy voia mere, nouă ne era foame, sete, dar am avut variante destule. Am cumpărat și bilete (preț Mocăniță 30 lei dus- întors de persoană – aprilie 2018).

Când a venit ora îmbarcării, am realizat că noi nu avem locuri. Adică se umpluse trenul și noi am rămas pe dinafară. Încă se vindeau bilete și erau mulți alții fără loc. Am mers să întrebăm ce se întâmplă și ni s-a spus că va mai veni un tren, pentru că au suplimentat. Erau foarte mulți copii.

Am ales să urcăm într-un vagon închis (există și deschise, fără geamuri) de la coada trenului. Citisem că în primele vagoane fumul e dens și înecăcios și rămâne pe piele și pe haine. Am preferat să stăm cât mai în spate și a fost o alegere inspirată.

Când am pășit înăuntru, am găsit niște bănci mici de lemn și căldură mare. Am deschis geamurile și s-a mai răcorit un pic. Trenul nostru a plecat cu aproximativ 40 minute mai târziu decât primul.

Cum a fost cu Mocănița de la Moldovița, jud. Suceava?

Ne-a plăcut foarte mult. La plecarea din Moldovița, trenul trece prin curțile oamenilor atât de aproape de unele lucruri, că pur și simplu te întrebi cum de nu se întâmplă accidente. Adică sunt locuri în care dacă scoți puțin capul pe geam, ai șanse să dai cu cozorocul de la șapcă în ceva. Mi s-a părut impresionant acest lucru. Oamenii din zonă fac cu mâna și zâmbesc. Trenul merge destul de încet încât îi poți și întreba ceva rapid.

Nu știu cât a durat drumul, pentru că am avut ocupație. Am privit pe geam la tot ce era în jur și am vorbit mult. Edy a fost foarte încântat, Ioana a adormit și s-a trezit la destinație abia. Nu sunt munți înalți în zonă, însă peisajul e de vis. Trenul șuieră des, probabil ca locuitorii să știe.

Destinația a fost localitatea Ardel.

Când am ajuns în Ardel, nu am simțit că suntem în localitate. Era ca un fel de popas în care se făcea mâncare. Puteam cumpăra mici, gulaș, ceafă la grătar, dar noi mâncasem deja. Am fi vrut desert, o înghețată, o bomboană, dar nu am găsit nimic dulce. Am luat niște gogoși, însă nu prea grozave.

Într-o parte și în cealaltă a locației erau două trambuline pentru copii, care puteau fi folosite gratuit. Erau mari, așa că era mare distracție acolo. În spatele popasului, curgea un râu unde copiii se puteau juca, deci Edy a avut multă activitate în cele 40 minute în care am făcut pauză. Case nu am văzut, probabil eram cumva în margine.

Am văzut că se puteau face fotografii în locomotivă și că mulți părinți urcau copiii. Noi nu i-am urcat, dar am făcut alte fotografii. Probabil că dacă mă urmăriți pe Youtube ați văzut filmulețul scurt scurt pe care l-am postat. Dacă nu, îl găsiți aici. Nu uitați să vă abonați și la canal!

De la Ardel ne-am întors din nou la Moldovița.

Am avut plătit drumul dus-întors, așa că nu am rămas pe nicăieri. La întoarcere a fost trează și Ioana. I-am arătat pe geam multe vaci și niște cai și era foarte atentă. Fumul nu a mai fost la fel de gros și de negru ca la plecare, dar tot în ultimul vagon am stat.

Per total a fost foarte frumos și cred că a meritat să vizităm această zonă. Eu cred că cei mici au nevoie să vadă locuri noi și să învețe lucruri noi, iar Mocănița de la Moldovița, jud. Suceava este o variantă grozavă.

Pe curând!

 

Facebook Comments
Am doi copii minunați care se iubesc mult
Excursie cu copiii pe vârful Rarău și Pietrele Doamnei

No comments

Lasă un răspuns