Povestiri din viata

Câteodată rămân în urmă cu toate…

caciulita nesomn Nu mă deranjați

De când a venit căldura, simt că nu mai am timp. Nu apuc să fac curățenie destulă, nu apuc să calc toate hainele, nu apuc să mă gândesc la ce am de făcut, așa cum eram obișnuită. Nici înainte nu aveam prea mult timp, dar pe zi ce trece, realizez că se adună. Petrec mult timp cu copiii, asta e drept, dar las alte lucruri baltă.

Mi-ar plăcea să știu că mai sunt și alți părinți care își văd uneori casa cu susul în jos. Care fac mâncare în grabă și se simt copleșiți de treburi uneori. Care seara adorm instantaneu și simt că au nevoie de un refresh. Care ar vrea să mai facă și altceva…

Eu așa mă simt, dar încerc să privesc lucrurile pozitiv. Cred că tot ceea ce fac, fac conștient. Stau afară pentru că știu că cei mici își doresc asta și că le face bine. Las curățenia și mâncarea pe locul doi pentru încă o oră în parc. Am mai trecut prin asta și am observat că mă simt astfel atunci când am neglijat multe activități în favoarea copiilor. Dar ei merită să fim împreună cât mai mult. Dacă nu acum, atunci când?

Copiii mei iubesc natura enorm. Se plictisesc în casă și prefer să le ofer experiențe palpabile în locul celor prezentate de desenele animate. Sunt mai liniștită cu ei afară, pentru că mă solicită mai puțin și în plus îi văd mai fericiți.

Ce mă pune pe picioare când văd că rămân în urmă cu toate?

Îmi tremură inima de drag când aud râs cristalin de copii. Iar ei râd așa cu poftă când îi gâdil și când mă joc cu ei, că aș lăsa casa baltă și o lună pentru asta.

Uneori am nevoie de timp cu mine. Când ei adorm, uneori nu mă pot mobiliza să fac altceva. Stau lângă ei și îmi pun liniște în gânduri. Mă uit cât de frumoși sunt și mă minunez de cât noroc am că sunt mamă.

Și eu am nevoie de ajutor, așa că îmi solicit des soțul la treabă. Știm amandoi că există multe responsabilități și că treburile trebuie împărțite. Dacă fac singură curățenie, până seara nu se prea observă, pentru că cei mici nu stau în loc. Dar dacă ei stau cu un adult, se vede diferența. Deci strig după ajutor :).

Copiii mei sunt inteligenți. Consider că e mai important să îi ajut să își dezvolte inteligența în loc să fac lucruri în casă. Când văd că rezultatele nu întârzie să apară, îmi dau seama că merg pe drumul cel bun.

Ieșirile în oraș mă scot din orice stare negativă. Îmi place extrem de mult să mă plimb, așa că asta e una dintre activitățile de bază. Copiii au moștenit această plăcere a mea, deci preferăm ieșirile afară chiar și când există treabă de făcut în casă.

Timpul petrecut în patru. Nu știu cum e la voi, dar eu, când sunt cu toți ai mei, sunt în al nouălea cer. Asta mă bucură cel mai mult, mă relaxează, mă umple de energie. Cred că dacă îi am pe toți lângă mine, nu îmi trebuie nimic altceva.

Fiindcă stăm la casă, am treabă și pe afară.  Când văd că ei au activitate și se află in raza mea vizuală, mă apuc să grădinăresc. Asta mă face să simt că nu am stat degeaba, deci tot la energie pozitivă o adaug.

Când rămân în urmă cu toate, uneori nu știu de ce să mă apuc.

Dacă nu am mult timp la dispoziție, prefer să pun câteva lucruri la loc astfel încât să rămână casa sigură. Copiii cad dacă se împiedică sau aluneca pe ceva, așa că tot timpul am grijă la ce este pe jos.

Ca orice femeie, am si eu fixurile mele. Am o problemă cu lucrurile lăsate pe masă în bucătărie, cu vasele în chiuvetă, cu paturile nefăcute etc, așa că am grijă să nu ignor mult aceste zone. Mă deprimă casa foarte dezordonată, deci acestea sunt primele activități pe care le fac. Dacă le-am bifat pe acestea, plec la joacă liniștită :).

Când mă simt bine în pielea mea, parcă am alt spor în toate. Am nevoie să mă văd ok în oglindă și asta nu înseamnă neapărat să fiu machiată. Mă simt bine când nu am kilograme adunate, când mi se pare că tenul meu e mai fresh, când mi-am făcut un duș luuuuung, când am părul aranjat drăguț etc. Chiar e nevoie și de lucruri de genul ăsta.

Uneori rămân în urmă cu toate și soluția e să aștept o zi urâtă. Când plouă tare și stăm în casă, reușesc să fac mai multe. Copiii mă ajută, așa cum pot ei la vârsta lor, dar măcar le face plăcere să stăm împreună și să învețe lucruri.

Am parte de momente care îmi fac zilele senine chiar și când treburile nu sunt gata

Mă scoate din stare o ciocolată bună.

Mă scoate din stare o carte cu povești pentru copii citită cu voce tare, în timp ce ei îmi stau în brațe să vadă imaginile.

Mă scoate din stare o îmbrățișare sinceră de copil și acel “te iubesc, mami” spus din tot sufletul.

Mă scoate din stare zâmbetul cu dinți lipsă și ochii mici și frumoși îndreptați spre mine.

Mă scoate din stare muzica dată tare și dansul acela de care și copiii se amuză.

Mă scoate din stare o fugăreală pe tot holul sau joaca cu mașini și mingi.

Sunt multe lucruri care mă păstrează puternică și veselă chiar și când am rămas în urmă cu treaba.  Tu ce faci în situații de acest gen?

Facebook Comments
Cât de departe mergem cu libertatea de explorare a copiilor?

No comments

Lasă un răspuns