Parenting

Inteligența emoțională sau diferența dintre ei și noi

Inteligența emoțională

Am copilărit fiecare așa cum a fost vremea. Fără diversificare la 6 luni, fără scutece de unică folosință, fără alăptare la cerere și ținut în brațe mult și bine. Unii au avut parte de bătăi, alții de părinți alcoolici, unii au fost loviți de dascăli sau de cuvinte care poate încă au ecou. Am crescut și am devenit părinți și am început să punem accent pe inteligența emoțională, pe libertatea de exprimare, pe psihic puternic. Copiii sunt diferiți acum. Ce s-a schimbat? De ce e diferență intre ei și noi?

În unele familii s-au schimbat multe, în unele mai nimic. Sunt o grămadă de părinți care văd bătaia ca fiind (încă) “ruptă din rai” și nu înțeleg cu ce i-ar putea ajuta o carte de parenting. Sunt însă mulți care își doresc schimbări și o evoluție cât mai mare spre bine. Diferențele sunt enorme și fiecare vrea să facă lucruri bune pentru proprii copii, însă valorile vechi sunt bine înrădăcinate.

Studii și specialiști din marile universități ale lumii, ne oferă astăzi cât mai multe metode prin care să creștem copii grozavi. Totuși, cei mai în vârstă, etichetează copiii din generațiile noi ca fiind “obraznici”, “încăpățânați”, că nu știu de frică, nu știu de respect, nu știu să tacă și să plece capul. Se întreabă cum ar putea fi aceștia grozavi când de mici bat din picioare și sunt “atât de răsfățați”.

Noi ne-am făcut mari și suntem bine, la casa noastră, cu joburi bune și copii frumoși. Probabil oricine s-ar putea întreba ce era rău în educația de atunci și de ce ținem neapărat să abordăm alt stil de parenting. De unde știm cum e mai bine? Ce ar putea avea copiii noștri în plus față de noi?

Dacă ai întreba un părinte cum ar vrea să fie copilul său, probabil ar spune “cuminte și să aibă rezultate bune la școală”. Probabil toată lumea consideră că asta ne construiește viitorul. De fapt sunt o grămadă de adulți care în copilărie au avut rezultate grozave la învățătură, iar acum nu se deosebesc cu nimic de ceilalți, ba poate chiar o duc mai rău.

Diferența o face inteligența emoțională

Cred că ai mai citit despre inteligența emoțională și poate îți este greu să îți faci o idee despre ce reprezintă ea. Cum o putem sădi în copiii noștri, pentru ca rezultatele bune să se vadă și mai târziu? Eu cred că întâi avem nevoie să conștientizăm cât de necesară e…

A avea emoții e un lucru firesc. Fiecare om are propriile trăiri, însă în mintea noastră există o diferență mare între ele. Am fost educați să credem că putem manifesta emoții pozitive, dar nu si pe cele negative. Adică atunci când suntem triști, furioși, dezamăgiți etc, ar fi mai bine să ne ascundem, pentru că e ceva rău. “Uite ce urâtă ești când plângi!”, “băieții nu plâng niciodată!”. Țineți minte? Așa am ajuns să considerăm că emoțiile noastre nu sunt bune.

De fapt, emoțiile sunt firești, nu sunt bune sau rele și e bine să le înțelegem, să le exprimăm și să le controlăm. Cu cât le cunoaștem mai bine și mai devreme, cu atât le putem controla mai bine. De aceea este important să învățăm copilul să le exprime. Cu cât își va cunoaște mai bine emoțiile, cu atât va fi mai stăpân pe propriile trăiri, pe propria viață. Va putea fi mai sociabil, mai curajos, mai puternic, mai îndrăzneț.

Blândețea este cheia în controlarea emoțiilor. Probabil un copil de 3-4 ani își exprimă furia lovind, bătând din picioare sau aruncând cu obiecte. E normal ca la această vârstă să se întâmple așa. Noi putem să empatizăm și să îl îndrumăm să își exprime furia în mod diferit (lovind o pernă, țipând, sărind etc) în loc să îi oprim manifestările. Cred că e foarte important să înțelegem acest lucru.

Mulți părinți spun: “nu-mi bate din picioare!”, tocmai pentru că nu înțeleg de ce copilul face așa. Ne răsună în minte vocea propriilor părinți și considerăm că cel mic nu ne respectă sau trece peste cuvântul nostru. Dar părinții noștri nu au avut acces la informații de acest gen și nu știau că e un comportament normal.

Dacă reușim să îi facem pe copii să își înțeleagă foarte bine propriile emoții și să le gestioneze, relațiile cu cei din jur se îmbunătățesc considerabil. Încrederea în ei crește și dobândesc abilități sociale de gestionare a conflictelor și asertivitate. Cum facem asta? Învățându-i despre ce simt alții, despre empatie, povestind din cărți despre ce cred ei că simt cei din imagini, antrenându-i să “citească oameni”.

Copilăria noastră a fost diferită și nu putem cere copiilor noștri să se poarte cum ne-am purtat noi. Lumea e în continuă schimbare iar evoluția este accelerată. De aceea copiii noștri au nevoie de o educație specifică. Au nevoie să fie înțeleși, să li se dea ocazia să vorbească, să li se asculte nevoile.

Avem și noi nevoie de inteligență emoțională, nu numai ei, însă cu cât o dezvoltăm mai devreme, cu atât ne descurcăm mai bine în viață. E important să învățăm bine la școală, dar și mai important este să putem lua decizii bune, iar deciziile au legătură cu capacitatea noastră de a relationa eficient cu oamenii, de a ne controla emoțiile și a le direcționa în vederea îndeplinirii scopurilor.

Tu cum îi dezvolți copilului tău inteligența emoțională?

Facebook Comments
De unde vin copiii? Ce știe fiul meu la aproape 4 ani?
Cât de departe mergem cu libertatea de explorare a copiilor?

1 Comment

  • Creierul și inteligența emoțională de Daniel Goleman

    sept. 30, 2018

    Reply

    […] ceva. Mi s-a părut ușor de parcurs, dar probabil că dacă nu eram interesată în mod expres de subiect, aș fi lăsat-o din mână după 10 pagini. Nu am lăsat-o și pe la pagina 40 am simțit că […]

Lasă un răspuns