Depănam amintiri de curând și încercam să îmi amintesc cum eram noi înainte de a fi căsătoriți. Cum eram eu înainte să am copii? Ce făceam toată ziua? Mi-e foarte greu să îmi aduc aminte de acea perioadă. Acum aș putea mai degrabă să vă povestesc cum arată o casă cu copii mici :).

Au trecut aproape 4 ani de când sunt mamă și nu îmi mai pot închipui viața fără copii. Ceea ce mâncăm, ce facem, cum ne îmbrăcăm, cât de mult stăm undeva, ce cumpărăm, totul are legătură cu ei. Casa noastră este făcută pentru ei și parcă niciodată nu a fost altfel.

Cum eram noi înainte de a fi părinți?

Ne-am căsătorit după 9 ani de relație, iar părinți am devenit după un an de la căsătorie. Am avut destul timp să fim doar noi doi, să copilărim, cum se zice. Probabil că dacă am da timpul înapoi, am face copii mai devreme. Nu știam că e atât de frumos.

Îmi amintesc că aveam o casă foarte curată și mențineam foarte ușor. Nouă ne place mult curățenia, așa că totul era pus la punct cam tot timpul. Eram chibzuiți, liniștiți, planificați. Ca și acum, ne plăceau mult plimbările. Întotdeauna am făcut mișcare, nu prea leneveam în casă. Mergeam la sală, mâncam sănătos, mergeam la serviciu, dar cred că aveam mult mai mult timp liber.

Mi se pare că multe dintre aceste lucruri au rămas, doar că au suferit schimbări. Suntem în continuare chibzuiți, curățenie este atât cât se poate, mișcare facem încontinuu, dar nu la sală. Cu copiii. Suntem pe fugă tot timpul, iar serviciul meu sunt ei. Mâncăm destul de sănătos, doar că nu mai stau așa mult să fac mâncare. Fac doar rețete rapide.

De când am devenit mamă, mi-am dat seama că abia acum copilăresc. Parcă m-am întors în urmă cu 25 de ani. Jocurile, râsetele, fugăreala de toată ziua îmi fac zilele ca de copil. Am învățat să fac lucruri noi și chiar m-am schimbat foarte mult.

Câteodată sunt grăbită, câteodată fac lucruri de mamă, câteodată sunt epuizată, dar în restul timpului sunt doar pentru ei. Asta mă ține în priză permanent, nu îmi permite să am cine știe ce timp pentru plăcerile mele. Dar știu că timpul trece și o să îmi fie dor de aceste momente.

Cum arată o casă cu copii mici?

Casa noastră este acum pregatită pentru copii. Băile au scaune mici, peste tot sunt jucării, haine mici, chestii colorate. La tv se aud cântecele pentru copii, la intrare sunt multe perechi minuscule de încălțări. Pe geam se văd ștampile de mâini mici, pe oglinda din hol sunt degete și năsucuri turtite.

Periuțele colorate și pasta specială pentru dinți mici strigă de pe marginea chiuvetei că acolo sunt copii. Rațe de cauciuc și tot felul de jucării se usucă pe marginea căzii. Băile lungi care lasă pereții plini de apă te duc cu gândul la același lucru.

În curte găsești lopeți, căsuța de poveste, utilaje de jucărie, chiar și camionul cel roz. Mașina noastră e parcată lângă a lor, cea în miniatură. Pe sfoară se usucă body-uri, tricouri și pantaloni dar nu mari, ci ca pentru pitici.

Jucăriile împrăștiate colorează casa. Dulapurile sunt pline. Pe masă găsești plastilină, creioane colorate și carioci. Mobila e plină uneori de amprente, pereții au fost și ei murdari în unele locuri. Haine de călcat sunt foarte multe și nu găsești lucruri periculoase lăsate la întâmplare.

Ma gândesc uneori că înainte aveam o viață plictisitoare. Probabil domnea liniștea și curățenia. Acum aș fi tristă dacă ar fi liniște… m-ar deprima un pic. Și când citești toate de mai sus pare o hărmălaie în casa noastră, dar eu nu simt așa.

Cred că v-ați făcut o idee despre cum arată o casă cu copii mici. Probabil doar cine e părinte înțelege cât de frumoasă e acea dezordine pe care o fac ei. Când aleargă și se joacă și îi vezi cât sunt de zglobii, îți saltă inima de bucurie.

Copiii sunt minunați. Nu se cresc ușor, iar câteodată scot din noi și ultimul miligram de răbdare. Dar timpul trece și provocările cresc. Ce ni se pare greu acum, va fi ușor peste 3 ani. Probabil că fotografiile nu o să aducă înapoi nici jumătate din emoțiile de acum. Probabil vom fi tot mai mândri de puii noștri, dar întotdeauna o să îi mai vrem mici. Măcar puțin mai mici…