Diverse

Frici de mămică transformate în coșmar

Frici de mămică

Din prima secundă în care am aflat că port un copil în pântec, am căpătat frici. Unele mici și neînsemnate, unele inconștiente. Pentru mine au fost frici de mămică din acelea de care se scapă greu și probabil pe unele dintre ele încă le am. Problema e că și-au făcut apariția în vise…

Întâi a fost sarcina. Eram atentă să nu mă răsucesc în somn și burta mea să nu pățească ceva. Orice durere mică era un stres. Orice superstiție auzită mă agita. Eram atentă la bebeluș să îl simt că mișcă, iar dacă mișca mai mult, mă întrebam dacă e normal.

Țin minte că am văzut la un moment dat într-un film imaginea unui bebeluș… dar nu mai știu ce era cu el. Fusese ars sau ceva de genul. Încă mi-l pot aminti, arăta horror. M-a urmărit acea imagine câteva săptămâni, că poate e un semn sau ceva. Eu nu sunt superstițioasă de fel, dar atâta lume mă zăpăcise, că nu mai știam ce să cred. Totuși, în timpul nașterii am fost optimistă și nu am simțit frică. Probabil nu am știut cum se va întâmpla.

Apoi, când a început Edy să crească, au început și coșmarurile. Eu îmi amintesc foarte rar ce am visat, deci nu eram obișnuită cu așa ceva. Uneori mă trezeam noaptea și nu voiam să mai adorm, de frică să nu continue visul. Uneori mă trezeam dimineața plângând și mulțumeam că a fost doar un vis.

Frici de mămică transformate în coșmar

Am visat că am plecat odată de acasă și l-am lăsat pe Edy dormind pe pat. Apoi m-am întors și când să descui ușa, cheia s-a rupt. Eram stresată și căutam soluții. Între timp, Edy s-a trezit și plângea extrem de tare. A căzut din pat, nu se putea deplasa, iar eu nu puteam face nimic. Mă învinovățeam, îmi venea să sparg ușa, dar nu puteam.

Am mai visat că am plecat cu mașina undeva și la un moment dat am coborât. Portiera mașinii s-a blocat, copilul a rămas înăuntru, iar eu nu puteam să ajung la el să îl scot. A început să plângă foarte tare și mă chinuiam să sparg un geam, să ajung la el, dar nu puteam.

Am visat și incendii sau că am uitat copiii undeva, că i-am pierdut, că au avut accidente, că s-au înecat etc. De fiecare dată eram pusă în imposibilitatea de a-i ajuta.

Probabil că citind aceste rânduri nu ai cum să simți cât de rău mi-a fost când am avut aceste coșmaruri. Am avut impresia că s-au întâmplat cu adevărat și am fost pentru câteva secunde cu inima frântă. Am suferit cu adevărat, deși au fost doar vise.

Am realizat că ceea ce visez pleacă din temerile mele

Mi-e frică de întâmplări de genul celor de mai sus.

Mi-e frică de faptul că ar putea să li se întâmple copiilor ceva din vina mea.

Mi-e frică de situațiile în care nu aș putea să îi ajut.

Cred că e normal ce mi se întâmplă și am noroc că visele de acest gen apar foarte rar. Fiecare dintre noi are frici de mămică, nu? Sau cel puțin așa cred, că nu sunt singura. Cred că temerile mele se transformă inconștient în vise. Poate altfel nici nu realizam câte frici am.

Ne-am dori ca puii noștri să nu pățească nimic, niciodată. Ne-am dori să îi putem măcar ajuta, dacă se întâmplă ceva. Eu încerc să anticipez anumite lucruri și îmi iau măsuri de precauție. De exemplu nu las niciodată copiii în mașină dormind nesupravegheați, nu las cheile din mână, îi verific cam tot timpul. Poate că nu pot evita orice lucru, dar măcar cât pot, e bine să o fac.

Încă dorm cu amândoi copiii și asta mai scade din frică. Încă sunt acasă cu ei și asta mă mai liniștește. Probabil încă nu sunt pregătită pentru mai mult, dar cu cât cresc mi se pare că mă mai relaxez și eu.

Voi aveți astfel de frici? De vise? E normal ce mi se întâmplă?

Facebook Comments
Cum arată o casă cu copii mici?
Ce medicamente luăm la noi când mergem în concediu cu copiii ?

No comments

Lasă un răspuns