Parenting

Ce să NU îi spui unui copil înainte să meargă la grădiniță pentru prima oară

La grădiniță

Plecarea la grădinița este o etapă importantă și emoționantă pentru copii, chiar și pentru cei mai sociabili. Fiecare reacționează într-un fel, de aceea e important să îi pregătim din timp. Le spunem cum va fi acolo, le spunem ce program vor avea. Azi aflăm și ce e bine să NU le spunem înainte să meargă la grădiniță pentru prima oară. Probabil sunt lucruri pe care, de fapt, nu ar trebui sa le spunem în nicio împrejurare…

Când copiii nu mănâncă singuri, poartă suzetă sau poate nu au renunțat la scutece, părinții sunt foarte stresați. Se tem că nu își vor îndeplini obiectivul de a schimba aceste obiceiuri până începe grădinița. Pun presiune pe copil și micile eșecuri îi fac să explodeze și să exclame:

“Lasă că o să vezi tu când mergi la grădiniță!”.

Nu e vina copilului că părintele e stresat, că are emoții și vrea să fie totul perfect fix la o dată anume. Soluții se găsesc în toate cazurile, de aceea ar fi mai bine să ne abținem de la afirmații de acest gen. Grădinița trebuie prezentată ca un loc frumos, în care copiii se joacă, se împrietenesc și respectă niște reguli.

Putem sta de vorbă cu copilul și să îi explicăm că a crescut, că începe o nouă etapă din viață și că e timpul pentru schimbări. Îi explicăm ce ne dorim de la el (de exemplu să renunțe la suzetă) și îi propunem variante de rezolvare a problemei. Nu va fi nicio tragedie nici dacă va renunța la o săptămână după.

Grădinița nu este un loc în care copiii râd de ceilalți că au suzetă sau că mănâncă din biberon. Eu cred că renunțarea la obiceiurile vechi poate fi făcută blând, nu cu amenințări că începe grădinița, că râd alții sau că e rușine. Dar părinții se folosesc de asta în speranța că îi vor convinge, inclusiv pentru îmbrăcat, încălțat sau spălat pe dinți:

Trebuie să te speli pe dinți, pentru că altfel râd copiii de tine!

Dacă nu te îmbraci așa, te faci de rușine!

Nu te duci îmbrăcat așa, că nu se mai îmbracă nimeni astfel!

Cred cu tărie că cei mici au nevoie să învețe să fie curați pentru a se menține sănătoși. De aceea ne spălăm pe mâini, pe dinți sau ne îmbrăcăm curat. Cred că asta e lecția pe care au nevoie să o audă și ei, nu să se spele doar pentru că îi vede altcineva. În plus, putem limita variantele de ținute punându-i să aleagă din ceva anume sau chiar să le acceptăm dorințele. Au nevoie și ei să fie așa cum își doresc, nu cum sunt alții sau cum vrem noi. Și pentru spălat pe dinți, pe corp sau pe mâini putem găsi soluții.

Uneori încercăm să îi motivăm cumva, să facă lucruri multe, din dorința (noastră) de a se descurca. Să nu se facă de râs, spunem noi. Dar cred că asta e mai mult pentru părinți, să ne lăudăm noi cu cât de grozavi sunt, câte i-am învățat și câte sunt în stare. Doar că NU îi motivăm astfel:

Vai, ești băiat mare, pleci la grădiniță și nu știi să te încalți?

Ce o să zică doamna dacă nu o să știi să îți tragi pantalonii sau să mănânci singur?

Ne e rușine că poate cineva ne va arăta cu degetul sau ne va atrage atenția că nu am făcut destule pentru copil. Ne e frică să nu fim puși în situația de a da explicații pentru comportamentul copilului. Copilul e copil și se dezvoltă normal și frumos, dar emoțiile ne copleșesc și ne fac să spunem:

Să nu mă faci de rușine!

Vreau să fiu mândră de tine!

Dar oare asta nu e iubire condiționată? Oare nu facem copilul să înțeleagă că doar dacă face ce vrem noi ne satisface? Oare nu înțelege că îl iubim doar dacă ne face mândri sau nu ne face de rușine? Eu așa cred. Deci nu îi spunem unui copil nici când merge la grădiniță pentru prima oară, nici în altă situație.

Eu prefer să îi spun lui Edy, atunci când face ceva grozav: “ar trebui să fii foarte mândru de tine!”. Cred că cei mici au nevoie să se simtă așa, nu să ne facă pe noi să ne simțim. Probabil că atunci când un copil spune despre el: “sunt mândru de ce am făcut”, înseamnă că a ajuns la o stimă de sine sănătoasă. Asta vrem, nu-i așa?

Fiecare părinte își pregătește puiul pentru noul an școlar cu haine, rechizite și ce mai e necesar. Își dorește să aibă îmbrăcăminte cât mai frumoasă și să nu investească foarte mult după aceea, așa că simte nevoia să îi atragă atenția:

Să nu te murdărești!

Dar oare cum se va simți copilul dacă se va întâmpla asta? Oare îi va fi frică de cearta de acasă? Uneori e aproape imposibil să nu se murdărească. Ar trebui să nu mănânce, să nu picteze, să nu deseneze, să nu iasă afară, iar grădinița include fix aceste activități. Dacă nu îi dai voie să se murdărească, mai bine nu îl duci la grădiniță.

Poate ne e greu uneori cu copiii. Nu e ușor să stăm cu ei, să facem mâncare, curățenie, să le răspundem la toate cerințele și să ne păstrăm zâmbetul pe buze permanent. Chiar și așa, copiii nu au nicio vină că au venit pe lume, deci nu pot fi o povară, atâta timp cât am ales să le dăm viață. De aceea, în limbajul nostru nu ar trebui să existe:

Bine că pleci la grădiniță și scap de tine!

Uite câte ți-am cumpărat și tu ești obraznic!

Aceste cuvinte îl fac să nu se simtă iubit, valorizat, dorit. Se va simți o povară și ce e viața unui copil fără iubire? Faptul că le cumpărăm lucruri e obligația noastră și am acceptat să facem asta în momentul în care am devenit părinți. Probabil fiecare dintre noi își dorește să primească o oarecare recunoștință, dar recunoștința nu se învață prin reproșuri.

De frică să nu rămână copilul în urmă, să nu se lase mai prejos, uneori venim cu acest sfat:

Te uiți la alții și faci și tu.

Probabil că sfătuindu-l așa va înțelege că nu e la fel de bun ca ceilalți și se va compara cu ei, va încerca să îi imite. Dar oare nu mai bine îl lăsăm să se descurce? Să vadă că poate face lucruri singur, că poate e mai bun decât alții? Cred că are nevoie să își crească stima de sine, dar cu acest sfat sigur nu îl ajutăm. Iar aici e vorba tot de rușinea noastră și de fricile pe care le avem.

Mersul la grădiniță e o etapă firească din viață. E cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru copiii de 3-6 ani, de aceea cred că așa ar trebui să o și prezentăm. E un loc în care copiii socializează, un loc în care se fac activități care le dezvoltă inteligența, nicidecum o pedeapsă. Dar cum crezi că se va simți copilul dacă noi îi spunem:

Dacă nu ești cuminte, te las acolo!

Eu cred că se va simți foarte speriat, va considera că mersul la grădiniță este o pedeapsă! Îi va fi frică de acel moment, va crede că il lași acolo pentru totdeauna oricând. Tu ai putea trăi cu ideea că cineva vrea să scape de tine astfel?

Pentru copii e important să aibă încredere în noi, în educatoare și în viitorul lui. Are nevoie să vadă părțile bune și frumoase, să reușească să își depășească frici și să prindă încredere în sine. Și eu sunt părinte și am fost foarte stresată în prima zi de grădiniță. Dar am învățat că nu e despre noi, părinții. E despre ei, despre cum sunt ei și despre viitor.

Nu merită să le scădem stima de sine sau să le provocăm traume și frici doar ca să dăm noi bine, să ne lăudăm. Fiecare copil are ceva special si dacă le dăm voie să evolueze, o vor face cum știu ei mai bine!

Pe curând!

Dacă îți place să citești articolele mele, mă poți urmări pe pagina de Facebook emotiidemamica. Vei fi tot timpul la curent cu ceea ce postez.

Facebook Comments
Ce m-a făcut de curând să trec mai ușor peste un tantrum de-al lui Edy
De unde vin copiii? Ce știe fiul meu la aproape 4 ani?

No comments

Lasă un răspuns