Diverse

Septembrie. Luna aceea în care o luăm de la capăt

Septembrie

Septembrie. E luna în care am devenit pentru prima dată mamă. E luna în care începe toamna, dar și grădinițele sau școala, iar pentru părinți acestea sunt noi capitole din viață. Luna aceea în care o luăm de la capăt cu emoții, dar și cu răceli fără sfârșit. Luna în care mâncăm mai multe fructe din grădină, dar și luna care ne duce către peisajul mohorât. E luna aceea în care îmi pun mai multe dorințe decât la sfârșit de an…

Nici nu știu dacă să mă bucur că e septembrie…

Pe de-o parte, am emoții, pentru că fiul meu face 4 ani. 4 ani care au trecut în neștire, care au fost extrem de plini și de solicitanți. Ani în care am învățat o grămadă de lucruri și în care am devenit o variantă mai bună a mea. Am reușit să fac față provocărilor alături de soțul meu. Ne mândrim cu puiii noștri și sper să ne țină Dumnezeu, să putem continua această misiune grea.

Am emoții în fiecare an când mă gândesc că sunt mamă de copil tot mai mare. Când văd că aripile lui sunt tot mai lungi și zborul lui devine tot mai amplu… El nu mă vede că mă topesc la fiecare lucru măreț pe care îl face, dar mie mi se strânge inima când văd că e tot mai hotărât să exploreze tot mai mult.

Pe de altă parte… începe grădinița și probabil voi bifa un alt capitol al poveștii noastre. Nu am emoții cu prima zi, cu doamnele sau copiii. Mă simt ca și cum l-aș duce după o vacanță de o săptămână. În schimb, mă sperie mult răcelile. Știu prin ce am trecut anul trecut și îmi doresc să fie măcar puțin mai bine acum.

Edy nu vrea să înceapă grădinița

Îmi spune că nu vrea la grădiniță. Îi este frică de unii copii, îl deranjează gălăgia și faptul că se bat câțiva colegi. Îl sperie faptul că rămâne fără mami și că trebuie să doarmă la amiază. Are emoții multe, mai multe ca în orice alt loc, dar știu că se descurcă și se dă pe brazdă în momentul în care se vede acolo.

Am făcut o listă cu lucruri care îi plac la grădiniță și cu lucruri care nu îi plac. Pe moment a realizat câte momente frumoase există și parcă prinsese curaj. Acum iar sa emoționat și mă întreabă uneori câte zile mai sunt și dacă mai e mult. Am ajuns la un compromis cu somnul, să nu doarmă acolo la amiază. Știu că mai încolo va alege singur să rămână, deci nu îmi fac griji.

Deci luna septembrie e cu emoții la noi. Cu noi începuturi, cu inimă strânsă și cu suflat în lumânări… Știu că va trece și vor veni altele, dar când aud de început de septembrie, mintea mea se agită tot mai tare. Așa e și la voi?

 

Dacă îți place să citești articolele mele, te invit să mă urmărești și pe pagina de Facebook. Vei fi tot timpul la curent cu noutățile.

Facebook Comments
Când educatoarea nu e pe aceeași lungime de undă cu părinții
Protestul din 10 august e degeaba dacă...

No comments

Lasă un răspuns