Parenting

Cum să nu te compari cu alte mame și cum să nu faci comparații cu alți copii?

Comparații

Poate că te surprinzi de multe ori făcând comparații între tine și alte mame sau între copilul tău și alți copii. Nu cu voce tare, ci în gând. Uneori te simți cârcotașă, ca și cum ai bârfi cu tine însuți, iar uneori te simți inferioară, ca și cum tu nu ai fi destul de grozavă ca femeia din fața ta. Poate că simți câteodată și că fiul tău nu pare la fel de cuminte sau de sociabil ca acel copil pe care tocmai l-ai întâlnit.

Pe de-o parte este foarte normal ce ți se întâmplă. Cred că majoritatea oamenilor simt aceste lucruri. De ce? Pentru că avem în noi un spirit competitiv, pentru că am fost învățați de mici să comparăm și să ne comparăm. Pentru că avem și un gram de invidie care sălășluiește în noi. Pentru că ne dorim să avem cu ce ne lăuda, să fim mai presus, să fim în varful piramidei.

A nu face comparații e aproape imposibil.

Există comparații sănătoase, care ne oferă perspective diferite asupra unui lucru. Mai exact, comparații care ne ajută să facem schimbări pentru a evolua. De exemplu când vedem o altă mamă care îi spune ceva copilului și îl convinge să fie cooperant. Putem compara situația pe care o vedem cu una anterioară de care am avut parte și trage o concluzie care să ne ajute pe viitor.

Problema apare atunci când oamenii fac comparații prea multe și prea dure. Ajung să gândească lucruri urâte despre majoritatea celor din jur, doar pentru a se simți mai presus. De exemplu: o mamă nu prea îi acordă atenție fiului ei și el devine obraznic, pentru a-i atrage atenția. Mama nu își dă seama de asta, crede că fiul ei așa s-a născut, obraznic. De fiecare dată când vede un copil care cooperează, spune despre mama lui: “uite-o și pe asta ce copil bleg are”. Poate pare ciudat, dar multe persoane fac asta.

Există mame care pun presiune pe copii pentru ca evoluția să fie mai rapidă, să simtă că au cu ce se lăuda. Consideră că dacă încep mai din timp cu “antrenamentele”, vor avea copilul cel mai… Problema este că antrenamentul cu statul în fund, mersul, ridicatul, antrenamentul la oliță etc pot veni cu repercusiuni negative dacă se întâmplă prea devreme. Ne e greu să lăsăm natura să își facă treaba și intervenim când nu e necesar, în defavoarea copilului. Dezvoltarea lui e despre el, de despre noi.

Întrebarea este…ce facem în acest caz? Cum să nu mai facem comparații?

Problema cu comparațiile pleacă de la stima de sine. Practic, atunci când simți nevoia să faci comparații din acelea negative, când cauți o problemă celorlalți ca să fii tu bine, înseamnă că te simți nesigură de ceea ce ai. Te simți vulnerabilă, iar acesta este modul tău de a reacționa.

Stima de sine ridicată este atunci când simți că faci lucruri bune în viață, când simți că te placi așa cum ești, când simți că ai copii minunați și îi iubești fix așa cum sunt. Dacă tu ești ok cu tine însuți, nu vei mai avea nevoie să faci comparații.

Reformulează-ți gândurile, în așa fel încât să nu te uiți in “curtea” altuia, ci în a ta. Dacă știi că un părinte are copii inteligenți, acceptă asta. Gândește-te că face eforturi pentru a-i crește astfel și mai bine ceri sfaturi decât să îi găsești defectele. E ca și cum alergi într-un maraton și, când vezi că ești pe locul doi, în loc să te ambiționezi să faci tu mai bine, te gândești cum să îl dai jos pe cel din față.

Ai copii minunați, dar ai uitat să vezi asta. Preferi să vezi partea goală în loc de partea plină a paharului. Poate ai așteptări prea mari, poate că ai început să vezi mai mult defectele și mai puțin lucrurile bune.

Oamenii sunt diferiți. Fiecare are ceva de arătat, iar când e vorba de copii, noi, părinții ar trebui să ne dăm un pas în spate, să îi lăsăm pe ei să fie așa cum simt. Îmi amintesc cum bunicii mă puneau să spun toate poeziile și tot ce știau ei că fac “interesant” de fiecare dată când venea cineva în vizită. Nu e ok. Nu îi învățăm așa despre stima de sine și mai mult decât atât, nu ne dezvoltăm noi înșine stima de sine.

Cuvântul magic e echilibrul.

Putem fi mândri de ei, dar e bine să îi învățăm pe ei să fie mândri.

Să ne dorim mai multe pentru ei, dar să îi învățăm treptat lucruri noi, ținând cont și de ceea ce își doresc ei.

Să vedem în alții potențialul, să apreciem asta și să cerem sfaturi cum putem atinge si noi acel obiectiv.

Să fim mai buni, mai blânzi, pentru că bunătatea ne face mai puțin cârcotași.

Să acceptăm că există în lume copii cu potențial mare și că al nostru, deși are multe lucruri frumoase, nu trebuie neapărat să fie ca aceia.

Să ne relaxăm și să vedem punctele forte ale copiilor noștri și să încercăm să le îmbunătățim. Copiii nu trebuie să fie grozavi în toate domeniile.

Să înțelegem că nu e o competiție. Să alergăm de mână la acel maraton de care vă spuneam mai sus, să evoluăm cu toții în același timp. Dacă vom face asta, copiii noștri vor avea șansa să petreacă timpul cu alți copii grozavi și vor deveni împreună mai buni. Cred că e mai ok așa decât să le dezvoltăm egocentrismul.

Eu nu o să îți spun să nu mai faci comparații. Uneori și acestea ajută. Important e modul cum o faci. Însă, după ce ai citit acest articol, concluzia ta care e?

 

Dacă îți place să citești articolele mele și vrei să fii la curent cu tot ce postez, te aștept să mă urmărești pe pagina de Facebook emotiidemamica.

Facebook Comments
Copiii nu sunt în siguranță pe Facebook! Ce e de făcut?

No comments

Lasă un răspuns