Diverse

Iubirea este ca o sală de cinema!

S-a făcut seara și eram cu toții în pat. Ioana adormise deja, Edy încerca să fenteze somnul, ca de obicei. S-a dus dincolo, să doarmă cu tati, dar după ce i-a zis povestea, a venit înapoi la mine. Voia de fapt să mai stăm de vorbă, poate uităm de somn. Nu îi place deloc să doarmă.

Ca în fiecare seară, am vorbit despre ce ne-a plăcut și ce nu pe timpul zilei. Când credeam că am epuizat subiectul, i-am zis “noapte bună”, doar că el a zis că vrea să discutăm și despre iubire. Într-adevăr, nu mai discutasem despre asta probabil de vreo doua săptămâni. Mi-am zis că ar fi cazul, că are mare nevoie.

Iubirea e ca o sală de cinema

Discuția despre iubire înseamnă să îi spun că iubirea nu se termină, că a lui e mare, dar egală cu a Ioanei și totuși separată de a ei. Are uneori nevoia de confirmare că nu iau iubire de la el să îi dau Ioanei și că îi iubesc chiar și când fac lucruri care mă supără.

Discuțiile acestea au efect grozav de fiecare dată. Simt cum ne relaxăm instant, cum rezolvăm probleme și mai mult decât atât, cum ne conectăm 100%. Cu cât îi vorbesc mai mult, cu atât îl văd în întuneric cu gura larg deschisă, entuziasmat de acest moment.

Ca să înțeleagă cum stau lucrurile, îi spun uneori că iubirea e ca o sală de cinema. A fost la film și la teatru, așa că știe cum arată o sală cu multe scaune. În discuția noastră, fiecare scaun reprezintă iubirea pentru cineva. Sunt toate la fel și nu se suprapun. Nu putem sta pe mai multe deodată și nu putem lua scaunul cuiva. Iubirea fiecăruia este unică, așa cum fiecare are locul său.

Pe fiecare scaun i-am enumerat cine stă. Persoane apropiate, rude, prieteni pe care îi cunoaște. Există în sală și scaune goale, care sunt pentru persoanele pe care urmează să le întâlnesc și care vor ocupa de asemeni loc în inima mea. Cu cât sala e mai plină, cu atât rolul ei este îndeplinit.

Te iubesc!

Pentru Edy, discuția asta a fost ceea ce avea nevoie. A venit aproape de mine, cuibărit exact în forma corpului meu. Timp de câteva secunde nu a zis nimic. Voia doar să fie acolo cu mine, să îl țin în brațe, să îmi confirme că înțelege tot ce i-am zis că simt și că simte și el că locul lui e special în sala iubirii mele.

Zâmbeam și eu, mulțumită că avem acel moment al nostru, când deodată îl aud că spune:

– Te iubesc mami! Te iubesc așa de mult… că îmi vine să te arunc la tavan!

Spusese cu vocea aceea a lui veselă și melancolică, deci era de bine, dar eu nu știam dacă să râd sau dacă e o glumă. I-am zis doar:

– Cred că m-aș lovi dacă ai face asta.

– Nuuu, că tati când se joacă cu mine si mă dă la tavan, eu nu ating tavanul și nu mă lovesc!

De fapt, el asocia iubirea pe care o simte pentru mine, cu entuziasmul și plăcerea deosebită pe care i-o face tatăl lui când îl ridică până la tavan în joacă 🤭🤭🤭. Așa este iubirea de copil, o joacă grozavă 😍.

Dacă îți place să citești articolele mele și vrei să fii la curent cu tot ce postez, mă poți urmări pe pagina de Facebook.

Facebook Comments
Gânduri la început de an 2019

No comments

Lasă un răspuns