Povestiri din viata

Când părinții sunt veseli copiii sunt fericiți

părinții sunt veseli, copiii sunt fericiți

Astăzi a fost o zi foarte frumoasă. O zi din aceea de încercuit pe calendar, în care copiii s-au încărcat cu conectare din plin. Nu am făcut mâncare, nu am făcut curățenie, în schimb m-am jucat mai ceva ca ei, cu ei. Și ce credeți… casa arată bine, nu e cu fundul în sus cum probabil vă așteptați. De multe ori am zis că atunci când părinții sunt veseli, copiii sunt fericiți.

Soțul meu învață pentru un examen important. Asta înseamnă că e mult timp închis într-o cameră, cu nasul în cărți. Copiii îi simt lipsa, pentru că erau obișnuiți cu joacă, așa că merg des să îi sară în brațe, să îl cheme la activități. Ca să mai aibe liniște, am mai gasit variante ajutătoare. Ba am mers eu cu ei în oraș mai mult, ba l-am lăsat pe Edy la bunici, ba am găsit activități mai puțin gălăgioase. Dar câteodată observ că schimbările de rutină îi supără. Ei vor să ne distrăm, să ne hârjonim, iar eu nu am tot timpul idei noi de joacă.

Aseară, Edy nu a dormit acasă și dimineață la telefon mi s-a părut că își dorește o zi aproape de mami. A cam fost plecat în ultima săptămână și nu am apucat să petrecem mult timp amândoi. Cred că si eu aveam nevoie, așa că azi am trimis soțul de acasă să învețe în liniște în altă parte și am bucurat copiii. M-am mobilizat să găsesc chestii funny pentru ei și a prins bine.

Aveam mâncare în frigider, dar chiar dacă nu aveam, nu mă stresam prea tare. O pâine cu unt dimineața, ouă cu brânză la amiază, niște paste rapide după somn și găseam ceva light și pentru seară. Dar am avut. A trebuit doar să încălzesc pulpele pe care le făcusem ieri la Drycooker și niște ciorbă. Știam că e sarbatoare, așa că nu m-a distras curățenia, deci toate planetele se aliniaseră pentru ei.

Când părinții sunt veseli copiii sunt fericiți. Eu azi am fost pusă pe joacă 🙂

Nici nu știu când a trecut ziua, dar veselia mea s-a concretizat în jocuri simpatice. Am fost întâi un aparat care prinde pupici și i-am fugărit prin casă. Când îi prindeam, le ceream pupici, iar ei râdeau până la sughiț. Apoi eram un aparat care funcționa doar cu pupici. Fugeam după ei și la un moment dat, rămâneam blocată și cădeam pe parchet Ei veneau și dădeau pupici, iar eu îmi reveneam și puteam să fug după ei până la următorul blocaj pupăcios.

Am făcut și întrecere pe hol cu cine ajunge primul. Am lansat mașini și ne bucuram când una mergea mai departe decât alta. Am construit clădiri din piese de lemn, am modelat plastilină și am desenat. Am mângâiat pisica, am citit din cărți și le-am desfăcut patul să stea în ladă, cum le place lor.

Cât a dormit Ioana la amiază, eu cu Edy am jucat cărți :). Am găsit zilele trecute la Pepco cărți de joc cu trenul Thomas. Nu sunt ca cele clasice. Sunt 25 de cartonașe cu trenuri, dar sunt câte două de fiecare. Unul dintre trenuri nu are pereche. Vă mai amintiți jocul „Păcălici”? E fix aceeași chestie, doar că Păcăliciul era un tren.

Edy nu reușește, încă, să pună cărțile în evantai, dar l-am ajutat eu. S-a antrenat să caute perechile și râdea maxim când rămânea cu Păcăliciul în mână. Am jucat timp de o oră cărți, iar seara am repetat activitatea încă de vreo trei ori.

După somnul Ioanei, copiii au mai mâncat puțin și eu mă gândeam ce am mai putea face. Părea urât afară, toată ziua fusese ceață, așa că era vreme închisă și umezeală. Totuși, am hotărât să ieșim puțin. Nu aveam de gând să stăm mult, dar până la urmă am stat destul.

Edy a fugit prin zăpadă, a făcut îngerași, s-a rostogolit, apoi am fugit și eu cu el, de mână, până când zăpada mare îl făcea să cadă. Ioana nu are aceleași pasiuni, zăpada încă e prea rece pentru ea, dar a ținut-o ocupată cățelul vecinilor.

părinții sunt veseli, copiii sunt fericiți

Când am venit în casă, Edy s-a jucat un pic singur, ceea ce se întâmplă mai rar. Face asta când e conectat, când nu mai simte nevoia să fie băgat în seamă continuu. A construit ceva și a desenat aparate.

Seara erau deja obosiți…

Au luat din nou pisica și au închis ușa la cameră. O cam chinuiau, așa că trebuia să le găsesc o altă activitate. I-am băgat în cadă, la băiță și am intrat și eu cu ei, ca să fie treaba bună, împreună, până la final. Am stat probabil o oră acolo. Am făcut baloane de săpun, am vândut și am cumpărat obiecte și am scuipat apă în sus, ca fântânile arteziene.

Acum dorm puii. Nici eu nu sunt fresh, dar scriind aceste rânduri, am un zâmbet mulțumitor pe buze. Edy doarme cu soțul meu, pentru că i-a dus dorul toată ziua, dar măcar știu că povestea de seară și discuțiile înainte de somn au fost ale lor.

Am scris acest articol pentru că de cele mai multe ori dăm prea multă importanță activităților casnice, serviciului și treburilor pe care le dorim făcute. Luăm din timpul copiilor să putem face altele, însă nu ne gândim la importanța acelui timp pe care îl dedicăm celor mici. E o greșeală pe care, din cauza rutinei, o facem des.

Am mai scris și pentru a da cateva idei de joacă părinților care simt, la fel ca mine, că s-au terminat ideile. Da, simt și eu asta de foarte multe ori, dar uite, când îmi propun să iasă ceva, găsesc variante grozave.

Și am mai scris și pentru a-ți aminti și ție, că atunci când părinții sunt veseli copiii sunt fericiți.

Tu ai astfel de zile? Ce activități găsiți împreună?

Dacă îți place să citești articolele mele și vrei să fii la curent cu tot ce postez, mă poți urmări pe pagina de Facebook emotiidemamica.

Facebook Comments
Când jucăriile din camera copilului nu stau la locul potrivit...
E vacanță! Cum a fost prima serbare a lui Edy?

1 Comment

  • avatar image

    Zuzu

    ian. 31, 2019

    Reply

    Da, ai dreptate!

Lasă un răspuns