Diverse

Pavorul nocturn – o experiență dificilă pentru părinți

Pavorul nocturn

Cu ochii plini de lacrimi și un nod mare în stomac – așa sunt eu când se încheie pavorul nocturn al Ioanei. La primele am fost mai puternică, dar cu cât văd că se înmulțesc, mi-e tot mai greu să mă adun. Am hotărât să scriu despre asta, pentru că am observat că nu se manifestă la toți copiii la fel, iar experiența mea poate ajuta, așa cum și pe mine m-au ajutat experiențele altor mame.

Ce este pavorul nocturn?

Pavorul nocturn sau teroarea nocturnă este o tulburare a somnului care se manifestă prin plâns puternic, neobișnuit, care nu poate fi oprit nicicum. Problema cea mai mare este că, deși ești acolo, aprinzi lumina, îl iei în brațe, îi vorbești sau încerci să faci ceva să îl liniștești, el continuă cu aceeași stare de agitație și plâns, ba chiar îl vezi că se agită și mai tare.

Această tulburare se manifestă într-o anumita fază a somnului, mai exact în primele 3 ore de la culcare, iar copilul, deși câteodată deschide ochii, nu e treaz ca să te poți înțelege cu el. Unii copii țipă, alții dau din mâini și din picioare sau se trântesc pe jos, la fel ca la un tantrum.

Cum s-a manifestat la Edy?

Îmi amintesc că Edy, când era mai mic, avea nopți în care se trezea plângând și țipând. Dura cam 10-15 minute până adormea la loc și mereu puneam asta pe seama durerilor de dinți. Au fost puține astfel de momente, așa că nu m-a interesat subiectul în mod expres. De pavorul nocturn am aflat mai târziu și atunci nu m-am gândit că am avut și noi parte de așa ceva. Ce citisem părea mai urât decât ce avusese el.

Acum, dacă derulez în urmă, îmi dau seama că Edy a avut chiar și după 3 ani, dar foarte rare, adică două într-un an să zic. Credeam că vrea la baie și din somnul adânc nu știe să îmi spună. Pur și simplu se ridica în fund și plângea vreo 15 minute. Încercam să îl duc la baie și uneori se enerva și mai tare. El nu plânge puternic în general, așa că, neștiind ce are, îl țineam în brațe și îi ziceam că sunt lângă el și că e posibil să fi visat urât. Apoi s-a culcat și dimineața nu și-a adus aminte de moment.

Cum se manifestă la Ioana?

Ioana are acum 2 ani și o lună și întotdeauna a avut un somn mai agitat. Se trezește în general des și uneori visează, vorbește prin somn sau are tendința să plângă, dar teroare nocturnă nu cred că a avut până de curând. Într-o singură lună s-a întâmplat de vreo 4 ori și asta m-a cam panicat.

Ea are un plâns puternic, țipat, așa că atunci cand se întâmplă, îmi e foarte greu să rămân relaxată. La ea se manifestă ca un tantrum, în general după ce a avut pe timpul zilei un moment de furie, o neînțelegere pentru care a plâns, asociată cu oboseală.

Ce poate declanșa pavorul nocturn?

O să vă povestesc ce cred că a declanșat la Ioana acest lucru, pentru că la Edy nu țin minte împrejurările:

Acum aproape două luni am vrut să o înțarc, pentru că nopțile îi sunt agitate și nu mănâncă foarte bine mâncare. De aceea am încercat să modific anumite obiceiuri, cum ar fi somnul doar la sân. I-am zis că a crescut, că poate renunța la sân, că aș vrea să o culc cu cântece și când se trezește să bea apă. Două sau trei seri a fost foarte bine. Deși pe timpul nopții a supt destul de mult, seara la culcare și s-a mai opus încercării mele, am adormit-o fără sân. Doar cântându-i și mângâind-o pe spate.

Îi spuneam mereu înainte de culcare că poate dormi fără sân și că noaptea ar fi bine să bea apă, până când, într-o seară, s-a trezit și mă împingea dacă voiam să o alăptez. Refuza apa, nu mă voia nici pe mine și plângea fără să o pot calma. Nu se întâmpla în fiecare seară, așa că nu am făcut prea repede legătura, dar mi-am dat seama apoi că asta e cauza. Era furioasă pe mine că nu vreau să îi mai dau când dorește.

Am renunțat să îi mai spun despre alăptare, ba chiar i-am zis să sugă cât dorește și că, dacă alege să se mai trezească noaptea, voi fi lângă ea și o voi lăsa să aleagă dacă dorește sân sau apă. A fost bine următoarea perioadă, așa că m-am gândit că am reușit să trecem peste.

Acum câteva zile a fost nevoie să o trezesc dimineața. Ea mai voia să doarmă, însă urma să mergem cu copiii de la grădiniță de la Edy, la muzeu. Am mers, a fost frumos acolo, iar la întoarcere ea a stat în sistemul de purtare. Nu a dormit mult în el și mai era și vânt destul de puternic, așa că a obosit foarte tare.

Seara părea că rezistă, până când Edy i-a luat o jucărie din mână și a fost furioasă.

Am crezut că a trecut repede peste moment, mai ales că am intervenit și au putut să împartă frumos și fără ceartă în final. Apoi la ora 19 am culcat-o. Era super obosită și a vrut la somn, deși ora aceasta este neobișnuită în cazul somnului ei.

Eram în bucătărie când am auzit-o plângând, după o oră. Era cu ochii deschiși și mâinile întinse spre tavan și în plâns striga: „nu”nuuu, e a meaaa!”. Mi-am dat seama că doarme și încercam să mă adun eu ca să o ajut să treacă mai repede. Soțul meu a aprins lumina când eu i-am zis că ea încă doarme, în ideea să o trezească, dar în cazul pavorului nocturn asta nu e o idee bună.

A fost ca un tantrum. S-a trântit pe jos, m-a mușcat de față când am vrut să o iau în brațe, m-a tras de păr, era foarte furioasă. Apoi a adormit la sân, în sistemul de purtare și a fost liniștită toată noaptea.

Ce facem în cazul terorii nocturne?

Așteptăm să treacă… cam asta avem de făcut. Avem grijă să nu se lovească, dar nu încercăm să trezim copilul. Cred că trece mai repede dacă e întuneric și liniște. Putem să ne gândim la ziua care a trecut, dacă și-a făcut somnul, dacă a fost suprastimulat sau ce putea să îl agite atât de tare, ca să putem evita pe viitor.

E greu… știu că e greu… dar altceva nu prea putem face. Va crește și va fi mai bine. Și eu am emoții și lacrimile poate curg șiroaie în astfel de momente, dar eu cred că așa ne descărcăm, să fim puternice în continuare.

Copilul tău a pățit vreodată asta?

Pe curând!

Dacă îți place să citești articolele mele și vrei să fii la curent cu ceea ce postez, mă poți urmări pe pagina de Facebook.

Facebook Comments
5 motive pentru care să îi iei o trotinetă copilului tău
Iubirea este ca o sală de cinema!

1 Comment

  • De ce sa nu cumperi niciodata un marsupiu neergonomic - Emoţii de mămică

    mart. 05, 2019

    Reply

    […] Uneori il tineam cu fata la lume. Mi se parea ca e grozav, pentru ca dadea mult din maini si din picioare, semn ca se bucura. La un moment dat adormea asa, cu capul atarnand in fata si trebuia sa il tin de cap, ca sa doarma cat de cat normal. Am aflat apoi ca ii fac rau, ca oasele lui nu sunt pregatite pentru astfel de pozitie si suprastimularea se poate simti noaptea sub forma de pavor nocturn. […]

Lasă un răspuns