Un pui de om își cuibărește năsucul cald la pieptul meu. „Doamne, cât de frumoasă e”, îmi zic. „Oare ce am făcut de am primit-o așa, perfectă?”. O simt lângă mine, în sistemul de purtare, exact ca atunci când o purtam în pântec și o protejam de orice. Știu că peste puțin timp va renunța la a-mi asculta inima atât de aproape și a-mi căuta sânul. De aceea profit de fiecare moment în care mă vrea lângă ea.

Trag aer în piept, zâmbesc și gândul îmi zboară la flori, păsări și la aerul cald de afară. Ce frumos e, ce bine e că a ieșit soarele astăzi și mă pot plimba. Deodată, o mână mică și caldă îmi umple palma dreaptă. „Hai, mami! A adormit Ioana?”. „Da”, îi zic, în timp ce îi zâmbesc și mă pornesc în aventura cea mult așteptată. Îmi povestește despre nori și despre planete, despre cum o să meargă cu racheta până sus la lună și despre avioanele care spintecă cerul în două. Timpul zboară, așa ca racheta din povestea lui…

Ne plimbăm toți trei și Edy spune mereu când ajungem acasă că am avut o aventură grozavă. Adoră să mergem mult, să colindăm orașul dintr-o parte în alta, să culegem flori din pădure sau să fugim în apropierea curții. Ioana, însă, este diferită. Nu are aceleași pasiuni. Ea se joacă mai mult într-un loc, urcă scări, coboară toate rampele pe care le întâlnim și se fugărește cu Edy în joacă. Dar când e vorba de mers mai mult, nu o pot urni din loc. Vrea doar în brațe.

Mama e doar una…

Ioana are 2 ani. Mulți spun că este mare să o mai port în sistemul de purtare și că ar trebui să o mai las pe jos. Dar cred că ei nu știu că eu am doi copii și că vreau să le respect dorințele amândurora. Nu pot favoriza pe unul anume. Dacă nu ne plimbăm, suferă el, pentru că vrea mereu să exploreze și nu poate sta într-un loc. Dacă plecăm, începe ea să plângă pentru că vrea în brațe. Nu îi place să meargă mult. Mi-aș dori să fiu câte una pentru amândoi.

Pentru că nu mă pot împărți, pentru că îmi e și mie mai ușor, pentru că le fac pe plac amândurora, pentru că simt că asta e soluția cea mai bună, pentru că am mâinile libere pentru mai multe activități, pentru că așa îi văd fericiți, am ales să folosesc sistemul de purtare ergonomic.

Prima dată când am folosit un sistem sănătos, Edy avea mai puțin de un an. Mă puteam plimba ore întregi cu el în brațe. Putea dormi acolo, putea fi alăptat, aveam mereu mâinile libere și asta mă ținea relaxată. Am devenit fan babywearing și am vrut să repet experiența și cu al doilea copil. Asta a devenit o necesitate pentru mine și probabil pentru multe alte mame, deoarece văd zilnic pe stradă foarte mulți copii purtați sănătos.

Ce are diferit sistemul de purtare ergonomic față de cel neergonomic?

Există pe piață multe tipuri de sisteme pe care oamenii le folosesc ca să își plimbe copiii. Unele sunt dăunătoare, unele nu. Mulți părinți se întreabă ce are unul ergonomic în plus față de cel nesănătos. Iată:

– materialul unui sistem ergonomic este moale, se mulează foarte bine pe copil și nu există burete în zona punții și a panoului. Acest lucru este un mare plus, deoarece îi susține uniform coloana vertebrală a celui mic.

– sistemul de purtare ergonomic are o punte lată și susține picioarele copilului de la un genunchi la celălalt. Practic, picioarele nu au cum să atârne așa cum vedem la marsupiile neergonomice. Atât picioarele cât și spatele și șoldurile au susținere uniformă.

– într-un sistem ergonomic copilul stă în poziția broscuței, cu fundul mai jos decât genunchii și cu spatele curbat. Spunem că picioarele formează litera M, iar spatele curbat formează litera C. Este o poziție naturală a copiilor, în care ei se simt confortabil.

– într-un sistem ergonomic copilul nu va sta cu spatele la cel care îl poartă. Deși la început ni s-ar putea părea un dezavantaj, de fapt acesta este un lucru bun. Copilul nu va fi suprasolicitat nici fizic (purtat cu spatele se pune presiune mare pe coloana vertebrală), nici psihic.

– un sistem ergonomic nu dă dureri dacă este reglat corespunzător. Pentru că susținerea nu este doar pe umeri, greutatea se distribuie pe tot spatele. E mult mai ușor pentru noi să purtăm copilul.

Sistemul de purtare Happy Hug 😍

Odată cu creșterea lui Edy și a Ioanei, am schimbat și eu mai multe sisteme. Îmi amintesc că atunci când Edy era mic, erau foarte puține mame în oraș care știau despre sistemele de purtare. Când ieșeam la plimbare, lumea se uita ciudat. Își dădeau ghionturi sau mă întrebau ce am acolo. Nu le venea să creadă.

Nu aveam unde proba sisteme, nu exista bibliotecă așa cum este acum, dar până la urmă am reușit să îi port pe amândoi. Odată cu trecerea timpului, am observat că foarte multe mame au realizat că sistemele sunt o necesitate a zilelor noastre și că merită investiția. Au apărut modele tot mai frumoase și mai practice. Totuși, parcă nicio imagine nu e suficientă până când nu pui copilul să îl porți efectiv.

Ultimul nostru sistem, cel din imaginile de mai sus, este un SSC varianta toddler de la Happy Hug. Se pare că fondatoarea acestei firme, Carmen, a crezut în puterea îmbrățișării și a pornit pe drumul babywearing-ului, punând suflet în produsele sale. Deși nu o cunosc personal, mi-am dat seama încă de la prima purtare că în aceste sisteme s-a investit timp și dragoste.

Când am purtat-o prima dată pe Ioana în acest sistem, am simțit că e grozav. Deja cunoșteam faptul că am destule avantaje, că am mereu mâinile libere și că picii mei sunt fericiți, dar nu știam că poate fi și mai bine de atât. Materialul, reglajele gândite în așa fel încât să fie de durată și felul în care se mulează copilul în sistemul de purtare m-au făcut să zic „wow!” și să mă îndrăgostesc pe loc.

La peste 2 ani o port încă zilnic. Nu, nu e mare și nici nu mă doare spatele. Pentru mine e o necesitate care nu mă afectează, ba chiar îmi face plăcere. Minunatul sistem de purtare de la Happy Hug este cel mai potrivit sistem pentru noi, dintre toate cele pe care le-am folosit până acum. Am posibilitatea să îl mai reglez, să ne țină încă mult timp. Doar să fim sănătoși, să putem fi apți.

Vă recomand să va interesați de sistemele Happy Hug dacă sunteți în căutare. Poate găsiți și voi unul tot așa ca noi, cu mult praf de somn și zile fericite. Puteți începe cu site-ul Happy Hug dar și cu pagina lor de Facebook.

Dacă îți place să citești articolele mele și vrei să fii la curent cu ceea ce postez mă poți urmări pe pagina de Facebook emotiidemamica.