Parenting

Cum pregătim copilul pentru injecție și pentru vizita la medic?

Injecție

Zilele acestea au fost cu febră și mers la spital. Eduard are enteroviroză (așa au zis medicii), drept urmare nu se simte foarte bine. Febra nu prea scade cu antitermice, așa că îl supraveghez intens. Și dacă tot s-a întâmplat să ajungem și la urgențe, m-am gândit să vă scriu despre cum pregătim noi copilul pentru injecție și cum procedăm când mergem la medic.

1. Încrederea

Pentru început aș vrea să știți faptul că, de când am devenit mamă, mi-am propus să nu mint și să nu îmi păcălesc copiii. Mereu le-am zis ceva adevărat când au pus întrebări și nu i-am fentat cu nimic. Consider acest lucru foarte important, deoarece așa apare și se păstrează încrederea.

Nu le-am zis că nu mai avem ciocolată, ci că e prea mult pentru azi dar le pot oferi altceva. Nu am ascuns cuțitul sau foarfeca, ci le-am povestit că se pot răni și nu se pot juca cu ele. Nu le-am zis că ei au venit cu barza sau că Moș Crăciun vine pe coșul de fum. Uneori au plâns, au simțit frustrare, dar plânsul nu face rău. Așa procedăm și când mergem la medic.

Când sunt mici, avem tendința să ascundem lucruri la spate și să le spunem că nu mai sunt. Sau vorbim șoptit ca ei să nu audă. Îi mințim că plecăm când nu vor să ne urmeze sau plecăm pe furiș din casă pentru ca să evităm frustrarea. Le promitem lucruri și apoi nu ne ținem de cuvânt plus câte și mai câte. Ei bine, asta înseamnă că îi mințim și relația de încredere se va prăbuși la fiecare astfel de moment.

Eu mi-am zis că asta nu voi face, drept urmare am căutat alternative mult mai prietenoase. Știu că nu toți copiii sunt la fel și că ceea ce merge la unul nu merge la altul dar, chiar și așa, încrederea e de bază în relații, mai ales între părinți și copii.

2. Cum îlp pregătim pentru injecție?

Cu toții știm că injecțiile nu sunt plăcute. Nici mie, ca adult, nu îmi convine să vină cineva să îmi înțepe fundul. E dureros, iar pentru copii e și mai dificil. Pe lângă faptul că medicii le inspiră teamă, nu știu ce o să se întâmple. Apoi au parte de o înțepătură care îi sperie și mai tare. De aceea e nevoie să le vorbim, să știe ce se întâmplă. Uneori acele înțepături sunt absolut necesare și nu pot fi evitate. E necesar să pregătim copilul pentru injecție chiar dacă nu va fi încântat.

Încă de când e mic creăm legatura de încredere. Le povestim mereu ce urmează să se întâmple (acum mami te îmbracă, mergem sa mâncăm etc). Chiar și când mergem la medic vom putea spune: o să te consulte, îți ascultă pieptul acum, se va uita în urechile tale etc. Copilul, în timp, va învăța să aibă încredere în ceea ce i se spune, chiar dacă uneori va plânge. Plânsul e răspunsul la emoții și nu e deloc greșit. Important e să ne concentrăm la moment, să fim alături de el, nu să fim stresați din cauza plânsului.

Este bine să le spunem copiilor la ce medic mergem și ce se va întâmpla acolo. Mergem la doamna X care îți va controla gâtul, pieptul și urechile. Mergem la domnul Y să îți controleze burtica sau picioarele. Când nu mergem la medic, nu speriem copilul cu injecțiile: „dacă nu ești cuminte vine și îți face injecție!”. Injecția e un mod de a face copilul bine, nu o pedeapsă! Aceasta este o lecție pe care e bine să le-o predăm copiilor.

Dacă nu știm ce va urma la control e important să spunem copilului: „nu știu ce va face medicul, dar am încredere că va decide ce e cel mai bine pentru tine acum. Te va consulta și îți voi spune acolo ce urmează”. Fiul meu știe că la urgențe îi face uneori injecție și mă întreabă. Îi zic mereu că dacă va fi vorba de injecție îi voi spune înainte.

3. Nu lăsăm nici pe alții să îl păcălească când e vorba de injecție

Dacă îl păcălim odată că îi punem termometrul în fund și de fapt cineva îi face injecție, data viitoare când va merge acolo va plânge încă de la ușă și nu va mai avea încredere. Nu va coopera deloc. Am observat că medicii de la spitalul unde mergem noi așa îi spun mereu fiului meu, dar eu aleg să nu îl mint. Ieri i-au zis că îi pun termometrul apoi că îi fac masaj, în ideea să nu îl sperie, să nu plângă. Dar cred că e mai rău asa. Eu îi zic încet la ureche că îi va face injecție, că va fi o înțepătură dureroasă care va trece și că apoi va fi bine. El zice că nu vrea și eu îi repet că asta îl va ajuta, că voi fi lângă el, că va dura doar puțin. După ce ajunge acul în fundul lui îi zic că asta a fost tot, că va mai durea doar puțin, că sunt acolo și înțeleg că îl doare. Asta fac și la orice altă procedură medicală.

4. Nu minimizăm suferința lui

Injecțiile dor, frica e acolo, plânsul e la cote maxime. Ne dorim să ajutăm cumva, să facem să se oprească momentul, dar în niciun caz nu o vom face minimizând suferința. Nu spunem niciodată: „hai, gata, că nu a fost mare lucru”; „ești băiat mare, nu trebuie să plângi”; „ei, hai, că nu mai doare”.

Mai bine empatizăm, înțelegem și suntem acolo: „înțeleg că te doare”, „aș vrea să te ajut”, „sunt aici lângă tine”, „ai fost curajos!”, „a fost foarte dificil, dar ai reușit să treci peste”. Copilul va simți că nu îl judecăm și va fi bucuros să ne aibă sprijin.

5. Joacă

Ei pot trece mai ușor peste suferințe prin joacă. De aceea, putem cumpăra un set de doctor și putem face „consultații” acasă. Cred că și așa învață mai ușor despre ceea ce se întâmplă la o consultație, sunt mai relaxați și probabil îi va ajuta la următoarea vizită la medic.

Fiul meu plânge și nu vrea injecții atunci când e de mers la spital,  ca toți copiii, dar măcar știu că are încredere în mine și la consultații merge fără frică. I-am explicat că doar asistentele fac injecții iar medicii consultă. L-am făcut să înțeleagă că uneori e chiar necesară injecția, că asta cere situația. Îi repet mereu că vreau să fie bine și că uneori e nevoie să cerem ajutor.

Știu că e dificil să vedem copiii plângând si am vrea să oprim momentul, să luăm noi durerea, să oprim timpul în loc. Dar nu, nu putem. E important să clădim o relație de încredere care rămâne pe viață și să îi predăm copilului lecții importante cum ar fi că medicii sunt acolo ca să ne facă bine și că e important să avem încredere.

Tu cum procedezi? Îți pregătești copilul pentru injecție sau pentru mers la medic? Ce îi spui? El cum reacționează?

Daca îți place să citești articolele mele și vrei să fii la curent cu ceea ce postez, mă poți urmări pe pagina de Facebook.

Facebook Comments
Vârsta de 4 ani, o mare provocare pentru noi
Copilul își lovește părinții sau pe alți copii? Scuipă? Aruncă lucruri?

1 Comment

  • avatar image

    ADN de Femeie

    iun. 10, 2019

    Reply

    Offf… greu cu astfel de momente. Cand e vorba de vaccin, avem o super asistenta care face totu sa para atat de usor. Le zic ca mergem la control si dna asistenta se comporta minunat, astfel incat momentul nu se transforma in tragedie.

    Insa la analize este alta treaba. Cu rabdare si determinare merge la noi.

    Sper sa fie cat mai rare astfel de momente, atat la noi, cat si la voi! Multa sanatate!

Lasă un răspuns