Scriindu-vă acum, mă simt copleșită de emoții. Am așteptat mult vârsta de 5 ani. V-am scris deja despre provocările de la 4 ani care ne-au agitat și pe noi și pe fiul nostru și care credeam că nu se mai termină. Simțeam că am nevoie de un pic mai multă cooperare din partea lui. Acum e cu adevărat mai bine. Totuși, nu cred că schimbările sunt doar datorită vârstei, de pe azi pe mâine, așa că o să vă povestesc cum a pășit fiul meu spre vârsta de 5 ani și ce cred că l-a ajutat cel mai mult.

Când era mai mic nu prea reușea să își facă prieteni de vârsta lui. Prefera să stea retras la grădiniță, așa că eu îmi făceam griji și îmi puneam în minte o mulțime de întrebări. El prefera adulții sau copiii mult mai mari, iar cu cei mai mici se juca mai rar și doar puțin. Apoi devenea agitat și lovea dacă i se luau jucării sau dacă avea alte emoții.

Acum vreo trei luni am observat că socializează tot mai ușor. Nu mai avea tendința să lovească la orice nerv, nu mai era irascibil când vedea copii, așa că am simțit că e timpul să ne vedem și mai des cu familii cu copii. Mereu am considerat că cei mici au nevoie să lege relații cu cât mai multe persoane, doar că la noi fusese dificil acest lucru.

Fiul meu nu s-a jucat prea mult singur niciodată. Mereu a dorit să fie cineva în preajmă, iar lipsa de activitate îl făcea să se comporte diferit. Adică dacă nu avea ceva de făcut începea să tragă de noi, de Ioana, să pară agitat. Faptul că a început vacanța de vară a fost momentul în care am simțit că îi lipsesc multe activități. Nevoia de a petrece timp și cu alte persoane este mare la vârsta de 5 ani și la el nu era satisfăcută. L-a ajutat foarte mult să petreacă timp cu alți copii și am ieșit în multe locuri cât de des am putut.

La vârsta de 5 ani i-am făcut ziua de naștere cu mai mulți copii

Până la această vârstă, mereu mă gândeam că ar fi frumos să aibă o zi de naștere cu copii, dar el nu voia să invităm prea mulți. Voia să vină doar câteva persoane familiare. De copii fugea, dansul nu îl încânta, animatorii pentru astfel de petreceri nu îl pasionau.

În acest an a fost bucuros să invite copii, iar eu am fost și mai încântată. Efectiv vedeam cum se întâmplă lucruri bune fără să fi făcut eu nimic. Cred că aici vârsta și-a zis cuvântul. Drept urmare, ziua lui a fost foarte frumoasă, cu jocuri, dans, baloane și multe zâmbete de prichindei. A primit jocuri interesante și unele au fost potrivite pentru joaca cu mai mulți copii. Și-au așteptat rândul și s-au distrat pe cinste și cu baloanele cu heliu. L-am sărbătorit acasă, apoi la grădiniță, pentru că, între timp, a început și noul an școlar, iar ziua lui a fost în una dintre aceste zile.

Cum a fost prima zi de grădiniță în acest an?

Pentru că anii trecuți a avut probleme de acomodare și pentru că una dintre doamne nu era tocmai așa cum ne doream noi, am cerut să fie mutat la o altă grupă. S-a întâmplat asta, iar acum, după o săptămână deja am văzut diferența. Nu cred că e vorba de vârstă ci de doamne și de colegi. Îmi și spune că 3 mult mai bine acum.

Eu am învățat că omul sfințește locul. Grădinița poate avea tot felul de dotări, poate fi foarte recomandată și foarte bine vazută, dar doamna educatoare e cea care contează cel mai mult. Dacă nu e o persoană calmă, dedicată, care să știe să reacționeze bine în diferite situații, poate să schimbe tot.

Zilele acestea m-am simțit foarte bine. Am fost extrem de liniștită pentru că, pentru prima dată mi-am lăsat copilul relaxat între alți copii și eu nu eram ptezentă. Am mâncat tort cu betonieră alb cu albastru, am văzut că fiul meu încă are somn la amiază și am avut mai mult timp liber. Am observat că după grădiniță nu mai e agitat, așa că probabil activitățile îl ajută. Uneori mai are scăpări, dar atâta timp cât nu sunt frecvente și că primează cooperarea, e totul bine Sper să o țină așa mult timp.

Dacă îți place să citești articolele mele și vrei să fii la curent cu ceea ce postez, mă poți urmări pe pagina de Facebook.