Parenting

Este recomandată pedeapsa în educația copiilor?

Pedeapsa

Citim peste tot despre educația cu blândețe, despre a nu ridica vocea, despre faptul că e necesar să ne păstrăm fermi și calzi în același timp și să avem reacții bune la „obrăzniciile” copiilor. Dar e greu să ne dăm seama cum să facem asta singuri, fără niște repere. Am fost educați într-o manieră diferită față de ce e acum, așa că, în momentul în care copilul întinde limitele, ne întrebăm ce putem face diferit. Pățim foarte des să simțim că efectiv vorbim singuri și că cel mic nu ne ascultă. Ce facem? Apelăm la pedeapsa? Despre asta discutăm astăzi, cu exemple concrete!

Există multe cărți, chiar și recente, în care pedeapsa este recomandată ca mijloc de educație. Sunt foarte mulți ani de când este folosită, iar unii părinți o consideră o metodă bună. Totuși, studii recente spun că nu e așa. Pe cine credem?

E necesar să înțelegem întâi ce e pedeapsa

Pedeapsa e atunci când, după ce copilul a făcut ceva ce noi considerăm rău, luăm o măsură care „să îl învețe minte”. Practic dăm o sancțiune, de obicei îi luăm un lucru preferat, îi restricționăm accesul la un gadget, îi interzicem o activitate, îl trimitem la colț sau într-o cameră anume și ne așteptăm ca aceste măsuri să corecteze comportamentul inadecvat. Unii apelează chiar și la violență.

Eu cunosc mulți părinți care recurg la aceste metode și care mereu spun că ele funcționează. De exemplu, când copilul a făcut ceva, de exemplu a aruncat o jucărie care s-a stricat, copilul e trimis la colț sau pe un scaun al rușinii. Când a luat o notă mică, i s-a tăiat accesul la tv pentru două săptămâni.

De cele mai multe ori părinții încearcă să dea o lecție folosindu-se de obiecte sau de activități care l-ar face pe copil să sufere. Ne gândim că dacă îi luăm o săptămână o pereche de pantaloni nu va da importanță, așa că apelăm la lucruri care chiar contează pentru el. De aceea putem spune că pedeapsa cauzează suferință și că modul în care încercăm să facem copilul să înțeleagă că a greșit este prin suferință. E ca și cu dresatul animalelor cu bătaia.

Această metodă funcționează?

Pedeapsa poate funcționa câteodată, probabil de aceea este folosită atât de des. Spunem copilului că îi luăm banii de buzunar pentru că l-am prins fumând și probabil după aceea nu îl vom mai prinde făcând asta, nu? Înseamnă că metoda a funcționat? Pe de-o parte da, pentru că nu l-am mai prins, dar rezultatul pe termen lung nu este cel care ni-l dorim de fapt.

Folosind pedeapsa, copilul înțelege doar că a greșit, dar rare sunt cazurile în care pedeapsa elimină comportamentul nedorit. Copilul își poate schimba comportamentul din frica de a nu fi pedepsit din nou, nu pentru că a învățat ce să facă și cum să se comporte. De cele mai multe ori pedeapsa are alte efecte negative.

În exemplul cu fumatul, unul dintre efectele pe care nu le dorim, va fi minciuna. Copilul nu numai că nu va renunța la fumat, dar va face tot ce e necesar ca să nu fie prins. Va minți, se va ascunde, dar poate ajunge și mai rău, de exemplu să intre într-un anturaj negativ, să fure etc.

Să ne gândim la un copil care ia o notă mică. Părinții îi iau timp de câteva zile telefonul. Asta îl va face pe copil să învețe mai bine? În niciun caz. Presiunea școlii e mare, iar o presiune și mai mare din partea părinților nu ajută. Probabil ar fi necesare alte măsuri cum ar fi meditații, odihnă mai multă, activități extrașcolare mai puține etc. Dacă pedepsim copilul e posibil ca data viitoare el să mintă în privința notelor. Fiind pedepsit, înțelege că părinții nu tolerează notele mici și că nu are sprijinul lor. Unii copii se simt nedreptățiți, mai ales că uneori nota nu reflectă cu adevărat cunoștințele.

A înțeles copilul ce să facă în schimb? Va fi motivat de pedeapsă? Mulți dintre ei simt efectiv că nu pot da randament mai mare la școală. Notele mici și pedepsele nu fac decât să îi frustreze, să se simtă incapabili. Ei au nevoie de ajutor, nu de încă o povară, așa că e bine să ne gândim de două ori cum să acționăm sau mai bine zis cum să îi ajutăm.

Unii o aplică și în cazul copiilor mici

Deși pare greu de crezut, există și copii mici, de 2 ani sau chiar mai puțin, care primesc pedepse. Părinții și chiar educatorii apelează la pedepse fizice, pe motiv că ei altfel nu înțeleg. Uneori copiii sunt puși la colț, așezați pe un scaun sau făcuți de rușine în fața altora. Unii le pun buline negre, ca și cum acestea ar reprezenta o recompensă negativă.

Țin minte că fiul meu a avut o educatoare care îi ducea pe copii de mână la grupa mică să îi facă de rușine, să îi prezinte ca pe niște copii obraznici și să le arate că cei de acolo, mai mici, sunt mai cuminți. Nu numai că îi făcea de râs, îi eticheta și îi compara, dar efectul acestei pedepse consider că e devastator la vârsta de 3-4 ani.

Suptul suzetei, folosirea biberonului, suptul la sân, purtatul pampersului la o vârstă la care societatea decide că e înaintată, duce des la pedepse. Părinții încearcă multe variante prin care să îi convingă pe copii să renunțe, iar făcutul de rușine e una dintre practici.

Oricare ar fi pedeapsa și oricare ar fi vârsta la care este ea aplicată, ar fi bine să ne gândim de mai multe ori înainte de a o folosi. Cred că e important să ne gândim la psihicul copilului și la efectele pe care le poate avea pedeapsa asupra lui.

Cu ce înlocuim pedeapsa?

Nu sunt de acord cu pedeapsa, așa că țin cu specialiștii care spun că e nu rezolvă problemele. Ne trebuie altceva cu care să o înlocuim. În primul rând ar fi bine să găsim soluții pentru a obține cooperarea copilului. E important să convingem copiii să facă lucrurile de la sine, nu pentru că asta vrem noi. Nu ne dorim copii obedienți, nu? Și ce facem dacă totuși copilul încalcă regulile stabilite? Nu putem lăsa comportament negativ ca atare pentru că ar însemna să trecem în zona permisivității. De aceea specialiștii recomandă să apelăm la disciplină, dar despre asta o să vorbim cu altă ocazie.

Pe curând!

Dacă îți place să citești articolele mele și vrei să fii la curent cu ceea ce postez, mă poți urmări pe pagina de Facebook.

Facebook Comments
Ce își doresc părinții de la bunicii copiilor lor?
Caca și pipi - amuzament pentru copii, nu și pentru părinți

2 Comments

  • avatar image

    Marinela

    sept. 26, 2019

    Reply

    Ai oprit subiectul fix când era mai interesant :))

    • avatar image

      Emoţii de mamică

      sept. 26, 2019

      Reply

      Promit ca revin si cu partea a doua, despre disciplina. Doar ca ar fi fost prea lung articolul si subiectele importante au nevoie de mult loc de dezbatere :D

Lasă un răspuns