Părinții au multe dileme în primii ani din viața copilului, iar una dintre ele este, cu siguranță, îngrijirea primilor dințișori. Ne place dantura curată, îngrijită, iar pentru copii ne dorim perfecțiunea, nu? Încercăm să le păstrăm zâmbetul alb, dinții fără carii și fără alte probleme, iar un prim pas în această direcție este igiena.  În acest articol o să vă povestesc despre modul în care am procedat noi până acum. Sper să vă ajute experiența noastră.

În primul rând aș vrea să vă spun că, în ceea ce privește îngrijirea orală, eu și soțul meu respectăm regulile spălării pe dinți zilnic. Folosim apă de gură, ață dentară, periuță electrică și facem vizite la stomatolog oricând e necesar, asta pentru că noi considerăm că e foarte importantă igiena bucală.

Bineînțeles că îngrijirea primilor dințișori a fost un subiect despre care am citit încă de la prima sarcină. Am aflat că dinții trebuie curățați încă de când sparg gingia, măcar seara și dimineața, dacă nu chiar după fiecare alăptare. Eram pornită să fac întocmai, doar că am realizat, cu timpul, că în practică e cu adevărat dificil să faci „ca la carte”. Asta nu m-a împiedicat, totuși, să păstrez o igienă bună.

La Edy, primii doi dinți au iesit pe la 7 luni și trei săptămâni. De atunci am cumpărat o periuță specială, din silicon, tip degetar cu care îl periam zilnic. La început îi plăcea, apoi o perioadă a început să refuze. Dacă îi ieșeau dințișori noi, câteva zile nu mă lăsa să mă apropii de gura lui.

Pastă de dinți nu am folosit aproape deloc în primele luni. Deși cea pe care o aveam noi era specială pentru copii cu vârsta de 0-4 ani și scria pe ea că poate fi și înghițită, eu am preferat să pun extrem de puțină spre deloc. Degetar am folosit puțin timp deoarece începuse la un moment dat să îl ronțăie și să vrea să îl țină singur. Asta mă împiedica să îi curăț dinții.

Îi arătam cum ne spălăm noi și îi explicam despre igienă. Am observat că devine foarte interesat de periuța electrică. Inițial i-am cumpărat una a cărui cap nu putea fi schimbat și o foloseam în paralel cu periuță clasică. Era încă mic, avea un an și ceva și evitam să folosim mai mult de câteva secunde deoarece ne gândeam că îi poate răni gingiile deși nu a sângerat niciodată și nici nu am văzut roșeață.

Când fiul meu avea deja 4 ani am mers la un eveniment despre îngrijirea primilor dințișori și o doamnă doctor ne-a spus că periuțele electrice subțiază smalțul și că nu ar fi recomandate până la 6 ani. Noi am ales să folosim în continuare, dar tot așa, în paralel cu cea obișnuită.

Ioanei i-a ieșit primul dinte la vârsta de 10 luni și jumătate. Cred că pot număra pe degete de câte ori am reușit să îi spăl dinții cu degetarul. Mă mușca mereu, voia să se joace cu el, drept urmare o spălam mult mai rar decât pe Edy. Abia după un an și ceva a început să i se pară interesant doar pentru că îl vedea pe el făcând asta și pentru că voia să îl imite. Pentru ea nu am cumpărat periuță electrică. O spălăm cu clasică, la alegere, pentru că mereu vrea una diferită. Are o colecție, așa că avem de unde alege.

Pe niciunul nu i-am obligat să spele dinții. Dacă nu au stat, am insistat cu jocuri, cu tot felul de explicații, dar dacă nu a mers nici așa, le-am zis doar că e corpul lor și ei aleg cum îl îngrijesc. Au existat momente în care au mers la somn sărind peste această etapă, dar cu timpul au prins obiceiul bun de la noi. Niciunul dintre copii nu are la această varstă (5 ani respectiv 2 ani și 9 luni) carii și aleg să spele dinții cel puțin o dată pe zi.

Doamna doctor de care am scris mai sus recomanda obligarea copiilor la spălatul dinților în ideea că e mai ușor să previi decât să tratezi. Eu mă gândesc pe termen lung la obiceiul în sine care se construiește prin joc, încântare și înțelegerea necesității lui. Poate faptul că ai mei nu au avut astfel de probleme mă face să gândesc așa. Nu aș vrea să mă pun în pielea unui părinte a cărui copil are probleme la toți dinții încă de când aceștia sparg gingia.

Știu că mulți au probleme mari cu cariile de lapte dar eu nu cred că laptele e problema. Ai mei au fost alaptați până după 2 ani. Ioana se trezea și de 10-15 ori pe noapte și cerea sân și au fost și perioade în care efectiv refuzau să le curăț dinții. Eu cred că există alte cauze (atât legate de vitamine și minerale în timpul sarcinii cât și de cauze de natură psihologică).

Copiii mei vor să se spele singuri pe dinți și de multe ori îi las, însă îi rog să mă lase și ei să aduc completări. Am citit că până în jurul vârstei de 10 ani nu au coordonarea necesară pentru a se spăla foarte bine singuri. Le-am povestit despre asta, îi încurajez să o facă și singuri pentru că exercițiul e important, dar uneori spălăm și noi, părinții pentru extra albire :).

Eu am observat că lucrurile s-au întâmplat succesiv și că obiceiurile bune s-au creat în timp. Exemplul nostru a fost un reper pentru ei și spălatul pe dinți nu e acum ceva ce vrea mama, ci o necesitate. Copiilor le place zâmbetul alb și mereu se laudă după ce se spală. Cred că nici nu mi-am dorit altceva.

Pe curand!

Dacă îți place să citești articolele mele și vrei să fii la curent cu ceea ce postez, mă poți urmări pe pagina de Facebook.