Dezvoltare Eduard

Edy are 7 ani. Cum se dezvoltă, ce îi place și cât de mult așteaptă școala?

Edy împlinește în curând 7 ani. Cine ne știe de mai mult timp probabil o să spună: „wooow ce a trecut timpul”. Și ce e drept, a trecut… nici eu nu știu când… De la piele grăsuță și nas îndesat în sân, de la primii pași, pampers și dinți dureroși, la activități de copii mari, prieteni și școală. Au zburat anii ca gândul. Dacă mă întorc în timp, parcă trăiesc o poveste cu multe schimbări și mai ales cu multe emoții. Iar acum urmează o nouă etapă, școala.

Vă întrebați de ce așa de târziu la școală? Ei bine, pentru că Edy împlinește 7 ani pe 11 septembrie. El face parte dintre cei care puteau merge la școală la 6 ani doar cu aviz de la psiholog (am scris aici despre testarea psihosomatică). Adică, teoretic, se recomanda să mai stea acasă un an dar, dacă voiam noi, cu avizul medicului îl puteam da mai devreme. Avizul nu a fost un impediment. Am mers atunci la psiholog, îi făcusem dosarul pentru școală, doar că pandemia și trecerea la școala online ne-au făcut să ne răzgândim pe parcurs. Am hotărât să îl mai lăsăm un an la grădiniță și abia acum, la 7 ani, va intra la clasa 0.

Știu că există părinți care nu sunt de acord cu clasa 0 la vârsta de 7 ani. Părerile sunt împărțite și nu vreau să creez polemici, de aceea o să spun doar că mie nu îmi pare rău pentru decizia luată. A fost una asumată. Un an de „copilărie” i-a făcut bine. Ne-am axat pe plimbări, desenat, modelat și pe timp petrecut împreună. Nu i-am impus să facă activități de școală cu liniuțe, bastonașe sau litere punctate, nici socoteli sau despărțiri în silabe. N-am forțat cu nimic. Cu toate acestea, Edy a învățat să citească, poate face și socoteli cu numere mici, știe să spună numere cu mii, sute și zeci dar și alte lucruri.

Activitățile noastre împreună

Când era mic a avut o perioadă cu muuuuulte întrebări. Eu credeam că a trecut peste asta, dar se pare că acea perioadă a revenit. Am făcut din nou experimente ca să îi arăt de ce luna nu e mereu rotundă și de ce există ziua și noaptea. Încercăm să îl lămurim de ce o zi e de fapt o zi și o noapte, de ce nu cădem de pe Pământ, de ce nu e mereu vara și alte curiozități. Uneori întreabă lucruri pe care le știe, doar așa… să pună întrebări și să facem conversație.

Am trecut de la cărțile subțiri cu puține cuvinte, la cele mai mari. Edy nu are rabdare să citească singur încă (zice că obosește repede), dar ascultă cu drag ce citesc eu. Erus și Valea Răbdării, Aventurile lui Habarnam și carțile cu animăluțe ale lui Holly Webb au fost ultimele achiziții care l-au captat. Ceea ce mă încântă pe mine este atenția pe care o acordă. Dacă îl distrage ceva în timp ce îi citesc, nu pierde firul acțiunii. Îmi poate povesti ce i-am citit și nu uită niciodată unde am rămas.

În rest, activitățile noastre diferă în funcție de vremea de afară. Profităm de căldură să stăm mult în parc. Consider că îl ajută foarte mult să își facă prieteni și cred că pe parte de socializare a avansat. Încercăm să ieșim cât mai des și să evităm televizorul și telefonul pentru că da, e tentat să le aleagă în defavoarea altor activități. Noi vrem să evităm dependența de gadgeturi, supraponderabilitatea și restul efectelor nocive, așa că facem efort să îi îndreptăm atenția către alte lucruri care îi plac.

Jocurile și preferințele de la 7 ani

Edy spune că jucăriile sale sunt „micuți”, ca și cum ar fi niște copilași de care are grijă. Nu se joacă foarte mult cu ele, mai mult le plimbă prin oraș și le pune la somn lângă el, dar câteodată trece ușor peste unele emoții cu ajutorul lor. Își găsește jocuri cu Ioana, sora lui, cu care se înțelege din ce în ce mai bine. Au obiceiurile și momentele lor și fac echipă bună. Au învățat să comunice mult mai bine și conflictele dintre ei sunt tot mai puține.

În ceea ce privește desenul și modelarea plastilinei, eu cred că e chiar talentat. Uneori își desenează proiectul pentru ce urmează să modeleze și e foarte atent la detalii. Cam asta puteți vedea în imaginea de mai sus. În stânga e desenul, iar în dreapta e modelajul. L-am încurajat și i-am susținut această pasiune încă de când era mic, chiar dacă, în fiecare zi, casa noastră arată ca un atelier.

Uneori modelează inspirându-se de undeva, uneori le face din imaginație. Folosește anumite instrumente ca să facă detalii, gen o scobitoare sau instrumente pentru manichiură. Prin desen face povești, ne transmite lucruri sau ne arată stările lui. De exemplu după o zi faină în oras, dacă îl rog să facă un desen cu noi, ne așază pe toți într-o inimă, desenează detalii cum ar fi jucaria pe care o avea în mână și eventual pisica după care am fugit, toți entuziasmați și uniți. Dacă visează ceva și îl rog să deseneze visul, face cam 6 desene cu ce se întâmpla. A scăpat de câteva frici cu ajutorul desenului.

Dezvoltare

La 7 ani Edy are aproximativ 25 de kilograme. Poartă mărimea 122 (catrodata 128) la haine și 31 la încălțări. Mănâncă aproape orice, dar iubește peștele, fructele de mare și pizza. Ca să bea apă mai multă e necesar să îi amintesc mereu. Se îmbracă singur și uneori își ia singur și haine potrivite din dulap. Își potrivește apa la robinet și se poate spala singur pe corp (pe cap îl spăl eu), apoi se dă jos din cadă și se sterge. Mă ajută cu unele treburi prin casă (stabilite expres), dar nu pot spune că are multe de făcut. Hainele le pune într-un loc, dar încă nu le împăturește. Își strânge jucăriile și plastilina dacă îi cer asta. Încercăm să îl responsabilizăm și pare că avansează mult cu autonomia. Respectă regulile de a curăța ce a murdărit, de a se spăla pe mâini când venim de afară sau pe dinți fără să îi spun eu.

La 7 ani, lui Edy încă nu i-a căzut niciun dinte. Am mers la stomatolog și ni s-a zis că mușcătura e bună, distanțarea bună, dar că întâi vor ieși niște masele și apoi vor începe să cadă incisivii. Nu știu când, cert e că se va întâmpla cândva și asta :).

Bineînțeles că avem uneori conflicte, dar mie mi se pare că sunt rare. Trec și zile în care nu ne supărăm. Mai avem de lucrat în anumite zone (de exemplu încă nu vrea să doarmă singur), dar facem lucrurile treptat, ca să îi fie și lui bine. Încă lucrăm și pe parte de politețe, de reguli sociale pentru că din cauza emoțiilor mai fentează câte ceva. Am învățat că vine vremea când le face pe toate, dar el alege momentul. Per total se dezvoltă frumos și evoluează.

La întrebarea (care îi este foarte des adresată de către cei din jur): „și… vrei la școală?” mereu zice că nu, că o să aibă teme multe și că asta nu o să îi placă. Noi nu i-am zis lucruri de speriat despre școală dar știu că la grădiniță mereu le spunea că trebuie să facă lucruri, că vor merge la școală, că acolo trebuie să știe, să facă, să respecte etc. Cred că e un pic speriat acum, dar o să decidă singur dacă îi e bine sau nu. Pe mine nu mă sperie temele, nu vreau să fie un stres, dar nici nu știu ce îl așteaptă.

Serile noastre încă se încheie cu cel mai bun moment, cu discuțiile și drăgălelile care șterg orice lucru negativ acumulat. Cred că asta îi face cel mai bine. Am rezolvat multe probleme așa și simt că ne conectăm foarte bine. Îl simt foarte aproape de mine, cu o încredere foarte mare și sper să mai rămână așa o vreme.

Ce-mi doresc pe viitor? Să fim relaxați și să primim fiecare moment cu optimism. Restul se va așeza cu timpul…

Pe curând!

Dacă îți plac articolele mele, te invit sa mă urmărești și pe pagina de Facebook emotiidemamica.

Facebook Comments
Fiul meu a împlinit vârsta de 5 ani! Deja simt diferențele!

No comments

Lasă un răspuns