Scoala

Edy este în clasa pregătitoare – primul an de școală

Cu toate că pandemia a pus stăpânire pe televizoare, pe spitale, pe magazine și pe tot ce ne înconjoară, încă putem vorbi despre școală. Asta mă bucură, deoarece noi am amânat înscrierea lui Edy la școală tocmai pentru a scăpa de orele online. De la începutul anului am avut parte doar de o astfel de săptămână și sper să fie bine în continuare. Important este că am ajuns până aproape de sfârșitul primului semestru. Mă bucur că fiul meu a avut un început de scoală fizic, așa cum ne-am dorit și m-am gândit să vă povestesc cum e la școală în clasa pregătitoare pentru el și pentru noi.

Ca și grădinița, școala e o etapă nouă, importantă și emoționantă atât pentru noi cât și pentru copii. Dacă la grădiniță cel mai mare stres este începutul, adică modul în care copiii se adaptează și felul în care acceptă să se desprindă de noi, la școală e mai stresant viitorul. Ne agităm că le va fi greu, că vor avea teme, că va fi necesar să nu-i „scăpăm din mână” etc. Totuși, cred că modul în care punem problema va face diferența.

Când Edy era la grădiniță îmi spunea că îl deranjeaza faptul că e prea multă gălăgie și că nu respectă toată lumea regulile. Aveau mult timp de joacă și el se plictisea de cele mai multe ori. Știam că la școală îi va fi mai bine pentru că el e genul de copil care are nevoie de multă informație care să îl țină ocupat. Totuși, el nu credea asta. Discutam cu el și îmi spunea că la școală va fi greu pentru că vor avea teme și mult de lucru, că vor fi multe reguli stricte.

Am realizat că presiunea aceasta e dată de cei din jur. Chiar și doamnele educatoare le spuneau mereu copiilor: „faceți așa că o să mergeți la școală și acolo e cu reguli stricte”, „învățați că acuș mergeți la școală și o să vedeți voi”. Aceste cuvinte sunt spuse cu intenții bune, dar rezultatul e exact pe dos. Regulile și învățarea apar de la începutul vieții, nu a școlii. Presiunea cu școala poate fi percepută ca un bau bau, o amenințare pe care ei nu știu dacă o pot duce. Eu i-am zis lui Edy că regulile fac parte din viață și că școala e doar o etapă. I-am zis că va vedea dacă e greu abia când va începe. Și… a început. L-am înscris fără să ne interesăm de învățător. A nimerit la un domn, ceea ce pentru noi a fost ceva nou.

Primul semestru din clasa pregătitoare

Prima zi a trecut greu deoarece am stat mult prin curtea școlii. Au avut pod de flori ținut de copiii din clasa 1 și mi-am amintit că așa am pășit și noi în școală. Au primit ecuson și se căutau să facă cunoștință. La noi nu s-a lăsat cu plâns, a fost un început relaxant și fericit. Edy venit acasă foarte încântat în ziua aceea și se pare că încă vine foarte bine în fiecare zi.

Și-a făcut mulți prieteni și se simte bine printre colegii lui. Au fost și neînțelegeri, normal, dar încercăm să îl ajutăm să învețe câte ceva și din ce e neplăcut. Teme are ocazional și nu foarte multe. Uneori îi amintim noi de scris, uneori își amintește singur. Ceea ce cred eu că ajută este să nu facem din școală o presiune. Adică nu ne certăm din cauza temelor, nu insistăm când el refuză. Important este să aleagă el ce face, fără să simtă că o face pentru că vrem noi.

Presiunea pe care o punem pe copii e de fapt rezultatul fricii noastre că ei nu se vor descurca suficient de bine. Presiunea are efect negativ chiar dacă noi credem că așa îi motivăm. Copiii au nevoie de încredere din partea noastră. Ei se pot descurca și au nevoie uneori de puțin ajutor. E important să le arătăm ce fac bine și ce pot îmbunătăți acolo unde nu fac suficient.

Câteodată Edy se concentrează bine și îi iese super ceea ce face. Câteodată face în grabă pentru că are treburi mai importante (pentru el) decât temele. Uneori e obosit și nu se poate concentra. Dacă face temele în grabă, îl opresc și stabilim limitele între teme și ce are el de făcut. De exemplu 10 minute scris, 10 minute ce vrea el. Dacă e obosit e clar că are nevoie de o pauză de relaxare. Școala e importantă, mai ales pentru noi părinții. Pentru ei nu e chiar la fel, de aceea e bine să găsim echilibrul pentru ca școala să nu devină o neplăcere.

Domn’ profesor e un domn care pare că îi înțelege pe copii. Cel puțin deocamdată așa mi-a lăsat impresia. Au făcut până acum câteva litere, cifrele de la 1 la 10, adunări și scăderi cu 1 și 2, numere pare și impare, compărări de numere etc. Mi se pare că anul acesta e o trecere lină de la grădiniță la școală. Nu îi notează, nu poartă uniformă, dar pe de altă parte învață lucruri noi și regulile. Edy înțelege ce îi explică și îmi spune că dacă termină ce le dă de făcut, îl lasă să deseneze sau să modeleze. Pentru mine a îmbina plăcerea cu munca e rețeta perfectă.

În rest… ce să vă mai spun? Ar fi ideal să rămână cum e acum. Știu că vor apărea schimbări peste vreo doi ani, iar de provocări noi ne vom lovi zi de zi. Deocamdată e bine…

La voi cum e?

Dacă îți place ce scriu mă poți urmări și pe pagina de Facebook.

Facebook Comments
Testarea psihosomatică înainte de clasa 0

No comments

Lasă un răspuns