Category Archives: emotii de tot felul

Așa îmi incep diminețile

Mă trezesc cu surâs de bebe pofticios care trebuie pus la sân. E încă devreme, nu prea intră lumină pe geam. Puțin mai încolo, lungit pe jumătate de pat, doarme puiul cel mare. El se trezeşte mai târziu, deci nu facem mult zgomot. Așa îmi încep diminețile.

asa incep diminetile cu doi copii

 

Nu mă întreabă nimeni dacă pentru mine e prea devreme. Nici măcar dacă m-am culcat la o oră rezonabilă, dacă îmi e somn sau foame şi nici măcar dacă vreau să merg până la baie. Am dimineți în care vezica imi pocnește, dar puiuțul flămând se satură greu şi trebuie să am răbdare.

Sunt sigură că știți cum e, că vă sunt familiare aceste momente. Şi în ciuda senzației că e greu, de fapt astea sunt cele mai frumoase dimineți. Mi-e drag să îi pup de “bună dimineața” şi apoi să îl întreb pe Edy cum a dormit şi ce vrea să mănânce.

Diminețile noastre sunt frumoase

Mă cuibăresc lângă ei de parcă eu aş fi puiul şi imi doresc să stau așa încă vreo 5 milioane de dimineți, să îi simt lângă mine, să îi cuprind şi pup şi să-i miros. Va veni vremea când diminețile vor fi anoste şi gândul la aceste momente mă va face să îmi fie dor.

O să îmi fie dor de mocuțe fericite la sân, de bulanaşe pufoase, de zâmbete fără dinți şi gângureli şi chiote, de vorbit sâsâit şi ținut mult în brațe, de toate lucrurile minunate de care am parte acum. Voi plânge de dor şi voi zâmbi de dragul lor.

Când sunt mici, uneori spunem că e greu. Ne e dor de o cafea fără gândul la ce urmează să facem sau fără un copil care stă agățat de picioarele noastre. Ne e dor de o plimbare prelungită cu soțul, de mână, ca odinioară sau de o ieșire undeva fără copii. Dar nimic nu ar mai avea același farmec ca altădată.

Viața noastră de acum depinde de copii şi se învârte în jurul lor. Mi-e greu să știu că totul trece şi voi ajunge să beau acea cafea singură, fără cineva agățat de picioare. Atunci va fi trist. Îmi voi dori să aud măcar bolborosind un pai în apă sau un scaun târâit de la masă la mobilă.

Din toamnă, Edy va merge la grădiniță. Diminețile de acum vor prinde altă formă şi sper ca ceea ce urmează să compenseze ceea ce trece. Vom vedea. Important e să gândim pozitiv şi sa ne păstrăm zâmbetul pe buze.

Venirea de la maternitate

Este a treia zi de când am venit de la maternitate şi deja încep să reintru în normal. Am făcut și mâncare, am mai strâns una alta, m-am jucat cu Edy, am alăptat. Suntem pe drumul cel bun. Ştiu că vreți să știți cum a decurs relația frate-soră de când am ajuns, așa că astăzi despre asta vă scriu.

asa incep diminetile cu doi copii

În timpul sarcinii noi am discutat cu Edy cât de mult am putut despre cum va fi după ce nasc. Am vrut să ştie la ce să se aștepte, să nu fie bulversant pentru el. Am încercat să mă informez şi eu cât mai mult despre reacțiile copilului mare la apariția unui frate sau soră. Mi-am propus să fac anumite lucruri. Continue reading

Amintiri de la mami din burtică? 

Ieri am văzut o postare pe Facebook în care o mămică invita alte mămici să își întrebe copiii mai mici de 3 ani despre ce își aduc aminte din burtică. Spunea că ei şi-ar mai aminti acest lucru până la vârsta de trei ani, apoi uită, iar răspunsurile pe care le dau sunt de-a dreptul uluitoare. Continue reading

Cum va fi? Ce va fi?

Ieri am căzut în butoiul cu melancolie. Nu știu dacă a fost vina hormonilor de sarcină sau a filmului lacrimogen pe care l-am văzut (pentru a nu știu câta oară şi tot m-a apucat jalea), însă m-am gândit la așa multe lucruri triste, încât m-am bucurat când am ieșit din starea respectivă. Continue reading

Împodobirea bradului

În acest an am savurat în totalitate împodobirea bradului. Credeam că o să fie dificil, că o să trebuiască să caut globurile prin casă sau o să fug după Edy să le pot recupera, însă el a fost atât de încântat de activitate, că la un moment dat l-am lăsat să aranjeze singur şi mă uitam ce copil mare avem şi ce frumos a crescut. Continue reading

Despre părinți plecați în străinătate

parinti-plecati-in-strainatate

Fac parte din multe grupuri de Facebook și am observat că sunt extrem de multe mămici care cresc singure copilul sau copiii din cauză că soții sunt plecați în străinătate. Eu nu știu cum e să fii în situația asta, dar m-a durut sufletul gândindu-mă la fiecare în parte.  Continue reading

Din seria: când copilul îți dă palpitații

Azi vreau să vă povestesc cum am trecut aseară prin emoții de toate felurile într-o singură secundă. Da, credeam că nu mi se poate întâmpla, însă când ești părinte ai toate șansele să o pățești. Nu ne putem gândi la toate. Continue reading