Category Archives: Jurnal de sarcina

A doua naștere. Cum a fost?

Iată că a trecut partea grea și a venit timpul să vă povestesc şi vouă experiența mea de la a doua naștere. Cred că dacă aş scrie peste vreo două săptămâni aş omite niște detalii, așa că încerc acum (eu ieri am născut), să pot fi cât mai exactă.

a doua naștere al doilea copil

Despre travaliu şi cum am ajuns la spital v-am scris în postarea “Internată. Vine bebe?“. Ca şi la prima naștere am primit la internare o cămașă de noapte mare şi urâtă, am pupat soțul și am plecat sus puțin nesigură. Aveam dilatație 3 abia, așa că mă gândeam că o să dureze mult, ba chiar că nu o să nasc în acea zi, că medicul meu nu o să vină etc.

În salon mai erau două fete care au născut la puțin timp după ce am ajuns eu, așa că erau țipete de tot felul. Pe mine nu prea mă băga nimeni în seamă, eram încă prea vioaie, însă au monitorizat bebelușul şi mi-au făcut clismă. 

Durerile erau la intervale ba mai mari, ba mai mici, nici nu ştiam dacă sunt regulate, dar ușor ușor au devenit mai pronunțate. Asistenta m-a chemat să îmi verifice dilatația după vreo 4 ore de la internare și aveam deja 7-8. Am întrebat-o dacă îmi anunță medicul care mi-a urmărit sarcina despre faptul că mai am un pic şi nasc şi mi-a zis că va suna. Nu știam dacă va veni pentru că asistenta nu părea că vorbește serios, dar după puțin timp când am auzit-o pe hol pe doctoriță, m-am bucurat ca un copil mic.

M-a controlat și mi-a zis că dilatația e mare, mi-a rupt membranele (lichidul era limpede, așa a zis) şi mi-a pus atunci o branulă şi o perfuzie cu oxitocină. Mi-a zis că asta mă va ajuta.

Am avut vreo două minute liniștite după ruperea membranelor. Apoi au început durerile și mai tare.

Branula mi-o pusesese foarte rău asistenta şi nici nu puteam mișca încheietura. Am rugat să o desfacă un pic şi până la urmă a fost mai bine, dar nu foarte bine. 

Cred că am mai stat 5-10 minute prin sala de nașteri şi durerile erau mari. Mă lăsam pe marginea mesei şi așteptam să treacă contracțiile una după alta, să pot respira. Doctorița mai destindea atmosfera cu glume şi aștepta să îi spun când cred că apasă bebe ca să mă urc pe masă.

Masa nu mi s-a mai părut așa incomodă ca la prima naștere. Am urcat şi am început să împing ușor. Am auzit că s-ar fi întărit colul, ceva de genul a zis doctorul şi că trebuie să împing ușor să nu rup pe interior. Am simțit exact unde e capul şi cum alunecă să iasă şi era greu. A trebuit să îl imping afară. E o senzație ciudată, că nu poți să stai pe gânduri. Simți că trebuie să îl scoți, doare şi e incomod. Medicul îmi zicea ce am de făcut și aveam încredere. 

Am simțit o usturime cand a trecut de uter şi am auzit foarfeca de trei ori: țac, țac, țac. Nu m-a durut când m-a tăiat deși știam ce se întâmplă. Apoi a scos fetița dar parcă a ieșit de sub sâni, așa senzatie ciudată a fost. Am auzit că plânge. Doctorița mi-a zis: “e o frumoasă şi uite ce roz e!”❤.

Am pupat-o pe obrazul drept și pe un picior. Era așa de fină şi călduță❤.

A urmat o pauză scurtă, de câteva minute, timp în care medicul a curățat copilul, l-a cântărit, etc. Apoi a scos placenta ușor fără să mă mai pună pe mine să fac vreun efort. M-a curățat, a verificat dacă sunt cheaguri rămase şi m-a cusut.

Expulzia (perioada când împingi până iese copilul) a durat vreo 20 de minute. Coaserea tot cam atât. Mi-a făcut anestezie, dar mai simțeam discomfort. Totuși trecuse greul şi rasuflam ușurată. Când mi-a zis că a terminat şi de cusut, îmi venea să o pup.

M-au dus în același salon în care fusesem în travaliu şi unde mă aștepta bebelușul. Era înfășat şi așezat în pătuț separat lângă patul meu. Am stat vreo 2 ore şi am masat uterul ca să nu se facă cheaguri şi apoi m-am întors pe o parte. Mă durea tare când mă mişcam, dar eram amorțită şi aveam nevoie să schimb locul.

Mi-a pus fetița la sân după vreo 2 ore. Îi era foame. Sânul parea mare pentru gurița ei dar a tras bine și a adormit. După alte vreo 3 ore m-au mutat în alt salon, la etajul cu lehuze. Am avut noaptea dureri dar medicul îmi spusese ce pot lua şi a fost mai bine. Bebe a supt extrem de mult şi mi-a fost foarte cald. Am dormit foarte puțin, cred că 3 ore adunate.

De dimineață am mers la toaletare, i s-a făcut băiță bebelușului, au venit medicii la vizită (neonatolog şi ginecolog), am primit de acasă mâncare, am alăptat mult şi am mai dormit cam 30 minute.

Cum e bebe acum?

A avut cordonul ombilical scurt şi asta o putea face să nu coboare destul și să îmi facă cezariană. Nu știam din timpul sarcinii. După naștere, bebelușului i s-a făcut o injecție cu vitamina K din această cauză. Am înțeles că ajută la circulația sângelui.

Fetița e foarte frumoasă. Nu că e a mea și o laud, dar chiar e perfectă ❤. Are pielea un pic uscată pe mânuțe dar e ceva normal la nou născuți. Încă are ochii puțin umflați, dar din ce în ce îi deschide tot mai mult. Nu îmi vine să cred că am reușit, că am scăpat, că totul e bine. E așa o ușurare pentru mine, că nu vă pot descrie în cuvinte. A avut 3600g şi 49cm. 

A doua naștere pentru mine a fost un pic mai dificilă, dar am trecut cu bine.

Sunt o mămică la puterea a doua împlinită.

Internată. Vine bebe?

Cred că sunt prima mamă din istorie care scrie pe blog în timp ce așteaptă să nască 😂😂. Dar vă spun sincer că mă ajută să mai treacă timpul, că altă ocupație nu am. Continue reading

Săptămâna 40 de sarcină

Cred că asta e ultima postare din “jurnalul de sarcină”. Nu cred că o mai duc mult timp aşa. Am început să pierd din dopul gelatinos şi burtica a început să se lase. Va veni curând momentul ❤.

Continue reading

Săptămâna 39 de sarcină

Astăzi de dimineață m-am pornit la maternitate pentru că medicul meu mă chemase la control. Am ajuns acolo pe la 9 pentru că știam că mai devreme nu vine nimeni şi nu am găsit loc să stau jos, așa că am stat lângă ușa cabinetului.

Continue reading

 Săptămâna 38 de sarcină

De acum, oricând mi-ar veni sorocul, se consideră că bebe s-a născut la termen. E gata bagajul, pe Edy l-am pus în temă cu detaliile plecării, așa că nu îmi rămâne decât să aștept.

Continue reading

Săptămâna 36 şi săptămâna 37 de sarcină

Timpul trece.. tic-tac, tic-tac şi eu am încheiat încă două săptămâni de sarcină. Nu am timp să mă gândesc la naștere, mi se pare că mai e mult până atunci. Continue reading

Săptămâna 35 de sarcină

Dacă trece şi bucățica asta de lună decembrie care a mai rămas, pot spune că mă aștept să nasc în orice moment. Burtica e mare, bebe cred că abia așteaptă, dar ce e drept şi eu sunt nerăbdătoare. Azi am fost şi la medic pentru ecografie. Continue reading