Category Archives: mamica

Ce am învățat de când sunt mamă? Partea 1

În drumul meu spre mămicie am pornit cu alte idei decât am acum. Aveam niște convingeri pe care le căpătasem din familie, vedeam la alți părinți situații cu care nu eram de acord şi îmi făcusem o listă kilometrică referitoare la ce o să fac eu, ce nu o să fac şi cum va fi copilul meu. Cred că toate mamele fac asta.

Continue reading

Din seria: când copilul îți dă palpitații

Azi vreau să vă povestesc cum am trecut aseară prin emoții de toate felurile într-o singură secundă. Da, credeam că nu mi se poate întâmpla, însă când ești părinte ai toate șansele să o pățești. Nu ne putem gândi la toate. Continue reading

Cum reacționezi când copilul cade şi se lovește?

Întotdeauna se întâmplă mici accidente. Până nu ești părinte, poate ai tendința să judeci. Vezi copiii altora cum cad şi părinții nu erau în apropiere să evite. Îți spui în gând că sunt denaturați și apoi îți faci planuri despre ce părinte ideal o să fii. Al tău copil nu o să cadă niciodată de pe pat. Vei fi lângă el oricând, să eviți accidentele.

copilul cade şi se lovește

Apoi ai copil şi afli că o căzătură de pe pat se întâmplă deşi poate puteai evita. Nu cred că vârsta contează.

Era într-o noapte când Edy când a căzut prima dată din pat. M-am simțit cea mai denaturată mamă.

Când a început să exerseze mersul, era atent pe unde calcă. Am considerat că are nevoie să învețe unele lucruri singur şi nu am stat în umbra lui la fiecare pas. S-a mai întâmplat să cadă, însă am reușit să privesc lucrurile altfel. Am hotărât să vă scriu şi vouă despre acest subiect pentru că știu mulți părinți stresați care au nevoie de îndrumare.

Cum reacționăm când copilul cade şi se loveşte?

Când cel mic e bebeluș, e dificil să îl vezi că plânge din neatenția ta. Însă în loc de procese de conștiință e bine să îi urmăreşti gesturile. Plânsul după o căzătură e “de bine”. Se sperie, îl doare, e normal. Nu e normal să leșine, să aibă amețeli, să îl vezi altfel decât e de obicei.

Unii copii vomită din cauza sperieturii, însă uneori poate fi o altă cauză şi trebuie mers la medic. Apare cucui, curge sânge, va trebui să fii acolo lucidă să acționezi cumva. Dacă te pierzi, nu îl ajuți. 

Copiii mici au capul ca o minge. Adică flexibil şi rezistent. Nu putem ignora o căzătură, însă dacă nu sunt semne şi modificări de comportament, nu cred că e nevoie să alergăm cu disperare la medic. Eu sunt convinsă că mamele au un al șaselea simț şi pot evalua situația şi stabili dacă e sau nu necesar un consult de specialitate. 

Când mai crește şi deja conștientizează acest lucru, în afară de faptul că trebuie să evaluăm situația trebuie să avem grijă şi la comportamentul propriu. Am văzut copii care făceau o tragedie dintr-o căzătură pe covor aproape nesemnificativă, doar pentru că părinții reacționau greșit. E bine să fim lângă ei dacă au nevoie de ajutor, dar cred că dacă insistăm prelungim momentul.

Când un copil cade, nu trebuie să ne năpustim asupra lui. Nici să îl ridicăm, să îl scuturăm, eventual să îl luăm în brațe să plângem lângă el.

Îi putem explica faptul că a căzut, așteptăm să se ridice, îl ajutăm dacă nu poate şi eventual detensionăm un pic situația.

Îi putem arăta cum se poate scutura singur, îl putem face să râdă şi cu timpul va trece şi el ușor peste astfel de momente. Va putea înfrunta singur, nu va depinde tot timpul de noi. Asta înseamnă că îl ajutăm să devină independent.

Am văzut şi părinți care stau foarte mult în spatele copilului de frică să nu cadă. Cu cât sunt mai mici, greutatea e mai mică şi căzăturile sunt mai ușoare. Dacă stăm în urma lor se vor baza tot timpul pe noi şi le va fi foarte greu să facă lucrurile singuri.

Când copilul învață să urce scări şi să coboare, putem sta lângă el dar nu e nevoie să îl atingem dacă vedem că se descurcă. Va prinde încredere în el. Dacă urcă pe o rampă, un gard sau stă pe o piatră de multe ori țipăm la el să coboare.

Dar ce se poate întâmpla așa grav?

Cred că nici să îl strigăm nu e bine pentru că îi afectăm concentrarea şi nici să îl muștruluim dacă ceva nu îi iese. Suntem acolo să îl ajutăm şi îndrumăm.

Şi mie mi-e milă de Edy când cade. Am avut noroc până acum să nu îl văd în situații urâte. Uneori am devenit și acea mamă denaturată care se uită de la trei metri distanță cum copilul urcă singur pe tobogan sau coboară scările din bloc ținându-se de balustradă. Aștept să îmi ceară ajutor dacă nu reușește să urce o bordură şi când cade îi zic doar “ne ridicăm şi ne scuturăm”.

Uneori sar oamenii din jur să îl ajute când cade şi poate sunt judecată şi eu că nu o iau la fugă când îl văd pe jos. Edy știe că nu e decât o căzătură şi uneori râde şi zice “buf” încă de cinci ori după aceea. Am învățat să nu îmi pese ce zic alții și fiindcă așa simt că îl ajut să devină independent, așa mă comport.

Tu cum reacționezi în astfel de situații? Dar copilul tău? Crezi că e bine ce faci?

Pe curând!

Război între mămici

Când te întâlnești cu alte mamici nu ai cum să nu vorbești despre copii, asta e clar. Problema e că niciodată nu se găsesc două cu aceleași păreri, aceleași idei.
razboi-intre-mamici

Cele mai “războinice” discuții, în primii doi ani de mămicie, sunt cele despre alăptare, alimentație, somn, pus în premergător, pălmuța la pampers, ieșit afară, superstiții şi încă multe altele. Dacă vrei să rămâi zen, abține-te din a-ți exprima opinia! Continue reading

Asta este dragoste?

dragoste_mama_copil_zpslcnshr06Azi, la amiază, Edy a dormit două ore. L-am privit mult timp şi îmi venea să îi pup fiecare centimetru. Oare ce minune de sentiment e ăsta dintre mamă şi copil? Dragoste? Mi se pare uneori prea puternic ca să fie dragoste. Credeam că dragostea vine treptat şi e trecătoare, dar acum e ceva așa profund că uneori nu cred că e real ce trăiesc.

Sunt îndrăgostită de zâmbetul lui, de gropițele din obraji şi de vocea lui. Mă emoționează fiecare clipă de tandrețe, fiecare gest mă face să-l iubesc și mai tare. Îl țin la piept şi uneori îmi ia mâna şi şi-o plimbă pe obraz. Mă topesc de dragul lui şi nu mă satur să-i adulmec pielea cu miros bebeluşesc. Oare asta este dragoste? Mă simt de parcă am primit ceva atât de măreț, încât nu ştiu ce am făcut să merit. E o dragoste nemărginită!

Pe curând!

Foto brokenawake.com