Tag Archives: copilarie

Punându-i etichete, îi poți schimba viața

Când eram mică vorbeam peltic. Cred că cea mai veche amintire a mea este despre cum toată lumea râdea când eu voiam să spun ceva. Părinți, bunici, matuşi, toți râdeau. Mi se spunea “cepeleagă“, mă rugau să repet cuvinte care sunau comic şi mă imitau. În sufletul meu de copil a început să se adune nesiguranța.

etichete ii pot schimba viațaToate acestea m-au făcut să fiu tăcută, timidă, retrasă. Vorbeam rar şi foarte încet, lucru care iar a stârnit reacții. Eu eram “mutulică“. Continue reading

Amintiri frumoase din copilărie

Înainte să citești acest articol îți propun să te gândești la două amintiri frumoase din copilărie. Îți voi spune mai târziu de ce. Eu am stat şi m-am gândit la copilăria mea şi m-au făcut să zâmbesc multe momente.

amintiri frumoase din copilărie

Mi-am petrecut majoritatea vacanțelor la țară. Mi-e dor de acea bucurie pe care o afişam când venea vara. Mi-e dor de multe lucruri pe care acum poate nici nu le-aş mai face.. Continue reading

Vizita la tara

Am reusit sa ajung la bunici la tara de curand si bineinteles ca l-am luat si pe Edy. Am mai fost cu el odata dar era mult mai mic, nu l-a impresionat cu nimic. De data asta insa a fost incantat la maxim.

Continue reading

Tu ma cresti, eu..

Imi respect parintii si stiu ca datorita lor sunt ceea ce sunt. Stiu ca au facut sacrificii si nu le-a fost usor, dar eu cred ca asta e menirea parintilor.
Deocamdata Edy e mic, asa ca vorbesc din perspectiva de copil in fata caruia s-au enumerat toate sacrificiile. Poate cand va creste voi avea alte “pretentii” de la el, poate voi vrea sa ma respecte pentru ca “l-am facut mare” dar nu cred asta. Voi vrea sa ma iubeasca pentru ca asa simte. Respectul se naste din iubire. Sa ii dau mancare, sa il spal, sa il imbrac, e de datoria mea. Eu am ales si am vrut sa fac asta. E ca un job la care mergi si nu-i scoti ochii sefului ca faci treaba pentru el iar el tacit apreciaza munca ta. Acolo esti platit in bani, aici in dragoste.
Parintii mie mi-au zis de multe ori ca m-au crescut si ca mi-au dat una si alta dar nu le-am bagat mana in buzunar si nici nu le-am scris ca vreau sa vin pe lume. Au facut-o, trebuie sa isi asume. Eu consider ca a-i spune unui copil cate faci pentru el e un repros si el se va simti o povara. Niciun copil nu are puterea de a se intretine, asa ca parintele e cel care trebuie sa il ajute. E o menire, nu e cu dus si intors, cu a vrea sau a nu vrea ci cu “trebuie”!
Edy va sti ca tot ceea ce facem pentru el este din dragoste. Respectul si dragostea lui pentru noi nu vor fi conditionate de cate am facut sau i-am oferit, ne va iubi pentru ca il vom invata ce e iubirea si afectiunea si poate nu va afla prea devreme de greutatile adultilor.
Unii oameni vad diferit lucrurile. Dar nu toti putem fi la fel..
Pe curand!

Porumbei si fantana arteziana

Edy e fascinat de ceea ce vede afara cand iesim in oras. Daca ar fi dupa el, s-ar juca cu mingea, ar merge cu bicicleta si ar admira porumbeii din centrul orasului 🙂 sau cel putin modul in care se uita cand vede copiii facand asta, ma face sa cred ca ar fi activitatile lui preferate.
De obicei in centru lumea vine pregatita cu seminte, grau sau covrigi asa ca porumbeii se aduna tot timpul la mancare. Si eu am seminte in geanta pentru cand mergem acolo 🙂
Ultima data am privit porumbeii cum beau apa in fantana arteziana. Edy era de-a dreptul fascinat.
Ii place si apa, s-ar balaci acolo langa porumbei, dar asta nu se poate.
Nu inteleg de ce unii copii (mai mari) se uita cu drag la porumbei iar unii ii fugaresc si parca se razbuna pe ei. Vad cate un copilas care mai mai ca ar prinde biata pasare sa o peneasca bine sau sa o tranteasca de pamant si apoi sa salte de bucurie. Eu as vrea ca Edy sa nu fie asa rautacios, dar trebuie sa mai citesc sa vad de ce unii copii au tendinta asta. Trebuie sa existe o cauza.
Dupa cum vedeti in poza, pe Edy il tin pe marginea fantanii arteziene si il las sa vada de aproape cum beau porumbeii apa. Pe toata marginea erau copilasi care stateau asa. Am vazut un copil care vroia si el sa vada de sus si tot ruga parintii sa il urce acolo iar ei tot ziceau “nu-i voie”. Stiu ca fiecare decide pentru copilul sau, dar cand alti copiii fac un anumit lucru cum ii explici ca el nu are voie? Sau ii explici, dar ochii lui vad altceva. Nu devine confuz?
Fantana arteziana e foarte joasa si e destul de lata pe margine ca sa poata sta lumea cu fundul.  In unele zone e uda marginea daca adie vantul, dar in rest se poate sta fara probleme. Nu vad niciun pericol daca tii copilul sa se uite la apa si la porumbei. Trebuie sa intelegem ca sunt curiosi si au nevoie sa vada.
Daca trec pe langa fantana si Edy e in sling se aburca sa vada, ma trage de unde poate ca sa ajunga cu privirea. Cum sa nu il duc sa vada? Si eu as sta acolo o ora sa privesc.  Ma linisteste si ma incanta.
Voi aveti porumbei si fantani arteziene? Lasati copiii acolo?

Diferente deranjante

Cand sunt doi copii intr-o familie, sau chiar mai multi, oamenii au tendinta sa il cocoloseasca pe cel mai mic. De ce? “Pentru ca e mai mic”. Vi s-a intamplat sa auziti asta? Mie da, pentru ca eu am fost copilul mai mic din familie si uneori era deranjant sa aud asta. E ca si cum copilul mare e haina care ti-ai cumparat-o anul trecut si acum ai luat ceva nou si esti asa incantat ca de aceea uiti. Nu mi-a placut niciodata “mierea”  asta pe care o afisau unele rude fata de mine si uneori ma simteam prost pentru ca se facea diferenta asta. Nu e normal deloc si nu ajuta cu nimic nici pe copilul mare care devine gelos nici pe cel mic care e cocolosit, sufocat si inhibat. Ambii sunt la fel de buni si trebuie tratati in mod egal.
Nu de mult am fost in vizita la rude si cineva apropiat (nu are rost sa zic grade de rudenie pentru ca nu conteaza) a zis de Edy ca “e cel mai mic si cel mai iubit” de fata cu doi copii (care au acelasi grad de rudenie cu persoana respectiva) mai marisori.
M-am pus in locul copiilor si ma gandeam cata gelozie le provoaca o propozitie spusa poate fara rautate si vreun interes, doar pentru ca ei sunt “haina” de acum cativa ani. Stiu ca ii iubeste si pe ei la fel persoana respectiva dar atitudinea si cuvintele sunt atat de nepotrivite incat copiii au cu totul alta impresie. Parintii lor erau amuzati de faptul ca ei sunt gelosi si ca au impresia ca Edy e in avantaj. Mi-a parut rau pentru asta si as vrea eu sa pot schimba ceva, dar ei nu inteleg. Ii considera destul de mari pe copii, ca sa inteleaga ca iubirea e acolo. Dar cum sa inteleaga cand aud lucruri de genul “Edy e cel mai iubit”. “Cel mai” inseamna ca nu exista altul mai iubit. Si adultii sunt gelosi asa ca pentru asta nu exista o varsta.
Poate ca voi, cei care cititi aceste randuri o sa intelegeti ca un copil realizeaza mai multe decat credeti voi, doar prin simple gesturi. Ma uit la tv la “Schimb de mame” si cand mama ajunge acasa la copii dupa cateva zile, pe copilul mare il pupa pe obraz rapid si apoi se napusteste la cel mic, il ia in brate, in pupaceste tot, il lipeste de ea si nu mai stie cum sa se manifeste de drag. Iar de cel mare uita. Si e asa de fiecare data. Nu inteleg de ce parintii au tendinta asta. Toti copiii au nevoie de afectiune la fel si in mod constant. Cu cel mic nu e nimic de recuperat, trebuie mers la fel cu amandoi. Stiu ca unul creste si nu sta la pupat tot timpul dar a petrece timp doar cu el, a-i spune ca il iubesti si cat inseamna pentru tine nu trebuie sa lipseasca. Fa-ti timp pentru toti in mod egal.
Sper sa realizati daca sunteti in situatia asta si sa va puneti in locul fiecarui copil pe care il aveti. Discutati cu ei, vedeti si ce parere au, s-ar putea ca ei sa vada lucrurile diferit. Si incercati sa schimbati ceva.
Pe curand!

1 iunie 2015

La multi ani copii din toata lumea! Pentru mine azi e o zi foarte speciala pentru ca e primul 1 iunie in care nu sunt doar copil ci si parinte.  M-am si casatorit intr-o zi de 1 iunie, asa ca bucuria e si mai mare.
Azi am iesit putin si am vazut orasul plin de copii. Unii plecau in excursie, altii in drumetie, in parc sau la padure si m-a cuprins o emotie gandindu-ma ca peste cativa ani voi pregati si eu ghiozdanul cu gustari pentru drum. Am vazut si la un camin de copii un autocar in fata si ei aliniati in fata lui, semn ca plecau undeva si m-am bucurat ca au parte si ei de o bucurie de 1 iunie.
Noi speram sa fim sanatosi si voiosi si fericiti si la anul pe vremea asta, sa ducem la capat ce am inceput acum si sa avem noi visuri si proiecte, sa creasca Edy frumos si la anul sa putem sarbatori in asa fel incat sa simta si el ca e ziua copilului.Pe curand!