Tag Archives: dialog

Edy are imaginație

Imaginatie-copil-toddler-blog-parentingCredeam că treaba asta cu imaginația apare mai târziu :). Dar nu, cu cât accelerează dezvoltarea limbajului, cu cât știe mai multe cuvinte, cu atât vin și surprizele. Continue reading

Lauda exagerata

Si mie imi place sa laud aptitudinile lui Edy. Cred ca fiecare parinte e mandru de copilul sau si ar spune lumii intregi tot ce face. Dar de la asta pana la lauda exagerata, a face comparatii majore si de a enerva alti parinti, ar trebui sa fie cale lunga.

lauda exagerata
Copiii se dezvolta diferit. Nu e cazul sa ma oftic cand un copil sta in fund, merge, vorbeste mai repede decat Edy. Nici nu e cazul sa zic ceva despre copilul altui parinte care poate se dezvolta mai greu decat Edy. Asa sunt ei, copiii, facuti sa se dezvolte intr-un anume fel.

Ca sa trec de introducere, va spun de ce simt nevoia sa scriu asta. Ieri am mers in oras si am avut parte de o situatie nasoala. Stand cu Edy pe marginea fantanii arteziene, la un moment dat au venit doua femei cu un baietel. Il tineau de maini si il incurajau sa paseasca. Va spun imediat ce dialog am avut cu ele.

Edy sta singur in picioare si merge de unul singur, dar il tineam de mana pentru ca marginea fantanii nu e mare. Cred ca niciun parinte nu ar lasa un copil de un an nesupravegheat acolo. In plus, e la inceput cu mersul si prefera sa ma stie aproape, nu o ia la fuga.

Eu ma simt luata pe sus cand o persoana straina foloseste lauda exagerata pentru propriul copil si face comparatii cu al meu, pe care il vede pentru prima data in viata

Eu cand vad copilasi, de obicei ii spun lui Edy: “uite un baietel, hai sa-l salutam! Iti place baietelul? Vrei sa te joci cu el?” si tot felul de lucruri de astea. Ne-am apropiat de copil si ele m-au intrebat ce varsta are Edy. Le-am zis ca are un an si o luna si amandoua au sarit pe mine fara sa le zic sau intreb altceva: “uite, el are doar 10 luni si sunt aproape la fel!”, “vaaai dar al meu la un an si o luna alerga!”.

Din discutie mi-am dat seama ca una dintre femei are un copil mai mare (care nu era cu ele), iar una era mama copilului de 10 luni. Fata de Edy, baietelul acesta era mai grasut la fata si un pic mai mic la inaltime. Le-am zis ca Edy la 10 luni tot cam asa statea in picioare si ca abia la un an a mers, lucru care le-a facut pe amandoua sa se agite mai tare: “dar uite la el cum arata si are doar 10 luni!”, “Uite-l cum sta!”,”La un an o sa alerge!”.

A creste copilul, devine o competitie a parintilor. Problema e ca cel mic sufera cel mai mult

M-au intrebat daca l-am pus in premergator si cand am zis “nu”, a venit si raspunsul: “aaaa, de asta“. De asta ce? Ca nu au intrebat daca merge. Edy merge, doar ca n-au vazut ele si nici nu aveam nevoie sa le fac demonstratii.

N-am mai zis nimic. Nu avea rost, nu aveam cui, asa ca mi-am vazut de ale mele. Au plecat cu aceeasi atitudine aroganta cu care au venit si eu am ramas cu gust amar.

Mie imi place sa vad alti copii mai ales cand sunt mai mici decat Edy, pentru ca mi-e drag de perioada pe care am avut-o noi pana acum.

Edy la 10 luni statea bine in picioare si de multe ori credeam ca mai are o saptamana pana pleaca singur. Dar saptamana aceea tot timpul se lungea. Uneori parintii exagereaza prea mult cu laudele fata de alti parinti. Nu stiu de ce. Cred ca au impresia ca nu mai exista altii la fel.

Acum Edy merge usurel dar bine. Afara, geaca il face sa isi mai piarda din echilibru. Cand e mai cald iesim cu vesta. Am vazut ca multi parinti au vestute pentru copii. Mie imi plac foarte mult, parca se aranjeaza la orice, sunt usoare, practice si tin cald.

Pe curand!

Mami, ai un cos!

“Buna! Sunt Eduard, am un an si nu imi scapa nimic!”. Cred ca asa ar spune Edy acum daca ar sti sa vorbeasca :). Chiar nu ii scapa nimic. El imi arata orice si in casa si pe afara, mai ales daca e ceva diferit, dar nu m-as fi gandit niciodata ca o sa imi atraga atentia si la un cos.
Ieri eram amandoi pe pat, fata in fata si eu vorbeam cu el, radeam, ne jucam, iar la un moment dat el a devenit serios, s-a uitat la mine si a dus mana spre obrazul meu unde de doua zile am un cos. Era de fapt un punct rosu, ca urmare a faptului ca n-am putut sa ma abtin sa nu il rup.

In ultimul timp imi tot arata alunite, nici nu stiu cum le vede pe unele mici mici, dar cand mi-a aratat spre cos, mi-am dat seama ca e timpul sa nu le mai rup niciodata. Niciodata! Si-asa se vindeca greu.

Nici nu vreau sa ma gandesc ce ma asteapta cand va incepe Edy sa vorbeasca! Deocamdata imi pot inchipui cum ar fi spus “Mami, ai un cos! Maaaaami, uiteeee! Ai un cos aici! Il vezi? E rosu!”.
El tot dadea cu degetul fascinat de descoperire, dar eu nu eram la fel de fascinata.

Sa folosesc fond de ten? 🙂

Rasturnare de situatie

Ieri de dimineata a fost cald afara dar spre amiaza a inceput ploaia. Nu tare, doar cat sa ude putin trotuarele si sa faca lumea sa se sperie si sa nu mai iasa din casa.

Aveam treaba la posta si nu vroiam sa aman prea mult (mai ales ca stiam ca am sanse mari sa nu fie coada), asa ca l-am imbracat pe Edy, m-am imbracat si eu si cum am vazut ca nu mai picura, am si fost afara. Adia putin vantul, dar era extrem de cald, ca dupa ploaie intr-o zi torida si fiindca eu ma sufocam, am hotarat ca nici lui Edy sa nu ii pun caciula pe cap. L-am bagat fuga in masina, am mers la posta, am parcat chiar in fata si l-am luat inauntru in sling.
Merg la ghiseu, arat avizul, dau cartea de identitate si doamna de acolo se blocheaza cu avizul in mana si, uitandu-se peste ochelari, zice:
– Ati scos buburuza cu capul gol in ploaie?
Ma blochez putin si cu jumatate de gura raspund ca am masina in fata dar imi trec prin minte tot felul de ganduri cu privire la faptul ca sunt o mama tare iresponsabila si, chiar asa, cum am putut sa il scot cu capul gol? Dar imi amintesc ca am avut un metru jumatate de la masina pana in posta, in sling l-am bagat cand am ajuns inauntru, am si caciulita in geanta in caz ca mi se pare ca e prea rece si ca totusi a fost o decizie buna.
Pleaca doamna respectiva in camera din spate sa imi aduca coletul si intre timp imbufnata imi spun ca nu e treaba ei cum imi cresc copilul. Deja ma gandeam sa ii zic vreo doua cand vine, ca toti au tendinta sa isi dea cu parerea si sa imbrace copiii mai gros doar pentru ca sunt mai mici si ca nici macar nu mai ploua. Dar doamna vine cu coletul, cu un zambet laaarg pe fata si incepe sa vorbeasca asa frumos cu Edy ca m-a facut si pe mine sa o indragesc :). Ce rasturnare de situatie 🙂
 Pe curand!

Necunoscuta ciudata

Ies aseara la plimbare si ma asez pe o banca. Il scot pe Edy din sistemul de purtare si il pun in fund pe picioarele mele sa se uite la masini. Vad in zare o fatuca de vreo 13-14 ani imbracata cam ciudat dar nu dau mare importanta. In timp ce fata se apropia, Edy cauta cu privirea faruri de masini, biciclete, catei si tot ce altceva mai misca prin zona si intindea mainile la fiecare lucru care i se parea interesant.
Ajunsa aproape, fata de care va spun, avea un zambet larg pe față.  Se opreste, se uita la mine, la Edy (tot zambind) si se aseaza langa noi pe banca vorbind incontinuu:
– Vai ce dragut, mai frumuselule, da’ ce faci tu aici?
Il prinde de mana (cu mainile nu tocmai curate) continuand cu complimente si da sa il ia cu ambele maini in timp ce ma intreaba:
– Nu mi-l dati putin?
– Nu, zic eu.
– Nu mi-l dati?
– Nu.
– Dar nu il dati?
– Nu, cum sa-l dau?
Strange putin buzele parca cu parere de rau si continua:
– Dar cum il cheama?
– Edy.
– Si cat are?
– 9 luni.
– Maaaai, frumusel esti tu, mai. Si marisor si taare dragut.
Se ridica zambind la fel de intens, zice la revedere si pleaca uitandu-se dupa el inapoi.
Pur si simplu ma blocasem cand a venit spre mine.  Nu vreau sa supar pe nimeni, pentru ca nu am nimic cu nimeni indiferent de etnie si alte criterii sociale, dar fata asta imbracata ciudat si de culoare mai inchisa, m-a facut sa ma gandesc la o mie de lucruri. Ca pleaca cu Edy, ca il deoache (eu care am explicatie logica la orice spune lumea ca e deochi), ca sigur are intentii ascunse, ca el o sa bage mana in gura si ea era asa murdara pe maini, ca telefonul il am la vedere si ca raman fara el si tot asa.
Poate ea are mai multi frati acasa si era doar dragastoasa, dar eu, paranoia. N-am mai patit si cred ca de asta am ramas asa marcata :). Cred ca m-a surprins faptul ca avea asa mult tupeu.
Faza tare e ca Edy a placut-o. S-a uitat dupa ea si a inceput sa vorbeasca in legea lui parca mai cu spor. A bagat si mainile in gura, nu l-a deochiat nimeni si am continuat sa ne vedem de masini, catei si biciclete. Dar in brate tot nu cred ca l-as fi dat 🙂
Voi ati patit vreodata asa ceva?
Imaginea e preluata si e doar cu titlu de prezentare.
Pe curand!