Tag Archives: emotii

Cum am ales grădinița pentru Eduard?

 

Anul acesta este foarte important pentru Eduard, pentru noi toți. A venit pe lume sora lui, a renunțat la pampers şi urmează să înceapă grădinița. Peste aproape două luni. Sunt trei pași importanți care au pus şi pe mine multă presiune, dar sperăm să încheiem şirul evenimentelor cu bine.

cum am ales grădinița

Anul şcolar 2017-2018 începe pe data de 11 septembrie 2017. Exact în acea zi Edy va împlini 3 ani.

Eu cred că până la urmă totul ține de educator. Dacă avem noroc să fie pe gustul lui Edy, pentru mine altceva nici nu mai contează aşa mult. Vreau să îl văd relaxat, să i se permită să fie el. Nu cred că îl plafonăm într-o grădiniță de stat. Vom vedea ce îi place, cum se descurcă, dar simt că va fi bine. Continue reading

Așa îmi incep diminețile

Mă trezesc cu surâs de bebe pofticios care trebuie pus la sân. E încă devreme, nu prea intră lumină pe geam. Puțin mai încolo, lungit pe jumătate de pat, doarme puiul cel mare. El se trezeşte mai târziu, deci nu facem mult zgomot. Așa îmi încep diminețile.

asa incep diminetile cu doi copii

 

Nu mă întreabă nimeni dacă pentru mine e prea devreme. Nici măcar dacă m-am culcat la o oră rezonabilă, dacă îmi e somn sau foame şi nici măcar dacă vreau să merg până la baie. Am dimineți în care vezica imi pocnește, dar puiuțul flămând se satură greu şi trebuie să am răbdare.

Sunt sigură că știți cum e, că vă sunt familiare aceste momente. Şi în ciuda senzației că e greu, de fapt astea sunt cele mai frumoase dimineți. Mi-e drag să îi pup de “bună dimineața” şi apoi să îl întreb pe Edy cum a dormit şi ce vrea să mănânce.

Diminețile noastre sunt frumoase

Mă cuibăresc lângă ei de parcă eu aş fi puiul şi imi doresc să stau așa încă vreo 5 milioane de dimineți, să îi simt lângă mine, să îi cuprind şi pup şi să-i miros. Va veni vremea când diminețile vor fi anoste şi gândul la aceste momente mă va face să îmi fie dor.

O să îmi fie dor de mocuțe fericite la sân, de bulanaşe pufoase, de zâmbete fără dinți şi gângureli şi chiote, de vorbit sâsâit şi ținut mult în brațe, de toate lucrurile minunate de care am parte acum. Voi plânge de dor şi voi zâmbi de dragul lor.

Când sunt mici, uneori spunem că e greu. Ne e dor de o cafea fără gândul la ce urmează să facem sau fără un copil care stă agățat de picioarele noastre. Ne e dor de o plimbare prelungită cu soțul, de mână, ca odinioară sau de o ieșire undeva fără copii. Dar nimic nu ar mai avea același farmec ca altădată.

Viața noastră de acum depinde de copii şi se învârte în jurul lor. Mi-e greu să știu că totul trece şi voi ajunge să beau acea cafea singură, fără cineva agățat de picioare. Atunci va fi trist. Îmi voi dori să aud măcar bolborosind un pai în apă sau un scaun târâit de la masă la mobilă.

Din toamnă, Edy va merge la grădiniță. Diminețile de acum vor prinde altă formă şi sper ca ceea ce urmează să compenseze ceea ce trece. Vom vedea. Important e să gândim pozitiv şi sa ne păstrăm zâmbetul pe buze.

Venirea de la maternitate

Este a treia zi de când am venit de la maternitate şi deja încep să reintru în normal. Am făcut și mâncare, am mai strâns una alta, m-am jucat cu Edy, am alăptat. Suntem pe drumul cel bun. Ştiu că vreți să știți cum a decurs relația frate-soră de când am ajuns, așa că astăzi despre asta vă scriu.

asa incep diminetile cu doi copii

În timpul sarcinii noi am discutat cu Edy cât de mult am putut despre cum va fi după ce nasc. Am vrut să ştie la ce să se aștepte, să nu fie bulversant pentru el. Am încercat să mă informez şi eu cât mai mult despre reacțiile copilului mare la apariția unui frate sau soră. Mi-am propus să fac anumite lucruri. Continue reading

Cel mai greu îmi e cu dorul

Până acum n-am știut cum se simte dorul. Dar nu orice fel de dor, ci ăla greu, apăsător şi dureros, la care când te gândești simți suferință şi plângi cu sughițuri de nu știi ce să faci să treacă timpul mai repede. Asta simt eu de ieri. Nu cred că e vorba de hormonii postnatali cât e de dragostea de mamă care nu a plecat de acasă niciodată mai mult de 2 ore.

Doamne cât de greu e.

dor maternitate celalalt copil

De mult îl pregătesc pe Edy pentru momentul ăsta, însă pe mine am uitat să mă pregătesc. I-am zis despre faptul că o să merg câteva zile la spital să o scot pe surioară din burtică. Am vorbit şi despre faptul că el va sta acasă cu tati şi buni. I-am zis cum va fi când mă voi întoarce, cum va fi bebelușul şi cu cine va dormi şi am simțit că a înțeles şi era pregătit. Continue reading

Cum va fi? Ce va fi?

Ieri am căzut în butoiul cu melancolie. Nu știu dacă a fost vina hormonilor de sarcină sau a filmului lacrimogen pe care l-am văzut (pentru a nu știu câta oară şi tot m-a apucat jalea), însă m-am gândit la așa multe lucruri triste, încât m-am bucurat când am ieșit din starea respectivă. Continue reading

Zi cu emoții. Mâine Edy împlinește 2 ani

emotiidemamica-doi-ani-aniversare

Mă fascinează modul în care evoluează Eduard. Mâine împlinește 2 ani. Nu am petrecut niciodată timp cu un alt copil să văd ce lucruri face de la zi la zi, însă văzând cum a decurs la noi, sunt de-a dreptul uimită de natura umană şi de modul perfect în care se desfășoară lucrurile. Edy construiește turnuri din lego, unele de o singură culoare, unele înalte, spune poezii, știe la ce folosesc lucrurile din casă, face niște asocieri care mă lasă mută de uimire.. nici nu știu când au trecut doi ani. Continue reading

Gânduri și emoții de mamă

jucarie-noriel-bebeCând mă uit în cutia cu haine mici mici de bebeluși, când văd prin casă zornăitoarea cu galben, roşu şi verde, jucăria de dentiție, bavețelele şi scoica de masină, mă intreb oare cum va fi să o iau de la capăt. De fapt nu o iau de la capăt, ci voi descoperi că în inima mea este foarte mult loc pentru iubire şi că îmi fac degeaba  prea multe gânduri. Continue reading