Epiziotomia e frica multora dintre cele care vor sa nasca pe cale naturala. Daca nu stiti ce e, va pot spune ca reprezinta taierea perineului in timpul nasterii cand copilul trebuie scos mai repede, sau e mare etc. Sunt mai multe motive pentru care se recurge la aceasta solutie.
V-am mai spus ca nu sunt medic, deci ceea ce scriu e din propria experienta.
Inainte sa nasc eu, cu vreo cateva luni, a mai nascut o cunostinta de-a mea si imi povestea cat de tare s-a speriat cand a vazut foarfeca in mana doctoritei. Nu a fost de speriat si pentru mine, pentru ca eu am trait cu ideea ca n-o sa fie nevoie sa ma taie, dar am citit totusi cate ceva pe internet sa am idee ce ma asteapta in caz ca trebuie.
Stiam ca daca esti foarte incordata doare tare si de aceea eu mi-am propus sa nu ma uit la ce se intampla in jur, ca sa nu vad vreo foarfeca si sa imi fie frica. Incordata nici nu stiu daca ai cum sa nu fii, asa ca m-am bazat pe ideea ca ce nu stiu nu ma afecteaza.
In timp ce nasteam, cu putin inainte sa imi spuna ca a iesit capul, am simtit o usturime. Cred ca aia a fost, daca stau acum sa ma gandesc, dar nu m-am uitat o secunda in fata sa vad ce se intampla pe acolo. Stateam cu ochii inchisi sau cand ii deschideam ma uitam in tavan. Doctorita nu mi-a zis: “acum tai” deci totul a fost ca si cum asa trebuia sa fie. Chiar m-a intrebat cineva daca am simtit cand a taiat si am zis ca nu, pentru ca exact exact nu stiu.
Dupa ce a scos copilul am intrebat daca m-a taiat si mi-a zis ca da. Cred ca am mai povestit la articolul despre
nasterea naturala cum a fost cu coaserea. Eram multumita sufleteste ca am un copil sanatos si nu ma mai interesa altceva. Mi-a facut anestezie cred ca in mai multe locuri, ca imi spunea cand sa stau nemiscata sa imi faca, dar nu simteam nimic. Cand tragea ata era un discomfort, nu o durere, era putin enervant dar a trecut repede. Stiam ca dureaza vreo 20 de minute sa coase dar nu mi s-a parut asa mult. Cred ca din cauza ca inca il auzeam pe Edy cum plange din salon, pentru ca deja mi-l dusese acolo si radeam cu doctorita ca daca o sa fie asa galagios nu stiu ce ma fac. Da, am avut vlaga sa simt ca sunt implinita si fericita si poate de asta a trecut si timpul altfel.
In prima seara nu m-a durut nimic, cred ca era inca amortit locul, dar pe timpul noptii parca s-a concentrat durerea si a navalit peste mine. A doua zi, cu un supozitor de indometacin am scapat de orice urma de durere si m-am pus bine pe picioare.
Cu timpul, firele s-au resorbit, unele le-am vazut cand au cazut, mai durea uneori, uneori treceau zile fara sa simt discomfort si am ajuns si la “prima data”, dupa vreo doua luni de la nastere. Am citit despre multe despre femei care nu pot trece de o anumita bariera psihologica, nu mai pot sa vada si partea lor feminina si afectiva indreptata si in alta directie decat cea a copilului.
Cred ca depinde si de relatia cu sotul care poate sau nu sa o ajute sa treaca peste. Si la mine totul se rezuma la copil, dar nu am uitat sa imi alint sotul, sa il sarut cand pleaca de acasa sau cand mergem la somn, sa ma bucur ca vine acasa, sa il ascult, ajut, imbratisez, etc.
“Prima data” dupa nastere n-a fost o experienta prea grozava ca de asemeni nici urmatoarele dati. Desi sunt persoane care nu au dureri deloc, la mine a fost destul de rau si inca acum dupa atata timp nu e ca inainte. Cred ca o sa mai treaca vreo luna pana o sa fie ok, dar eu am rabdare, sotul meu de asemeni. Si la fiecare persoana e diferit, ca in orice situatie.
Epiziotomia se face ori intr-o parte ori drept pe perineu si in adancime si cred ca influenteaza si asta. La mine a fost intr-o parte si nu foarte adanca, dar destul cat sa imi dea dureri.
Chiar si asa, dupa toata experienta avuta, rezultatul este cel mai frumos. Avem o minune pe care o iubim nespus si ne gandim si la pereche. Nici nu stiu de unde primim atata putere si rabdare sa devenim si sa fim mame.
Pe curand!
foto ewallpaperhub.com
